16 iunie 2009

Imagini de la mitingul ţiganilor

E criză dă bani că i-a mâncat ţiganii. Nu ne-a dat şomaju nostru dă cinci ani. Să ne dea ajutoru social. Nu avem locuri dă muncă...

Adio, Voronin, adio comunism!

Protestul fraţilor noştri de dincolo de Prut nu a rămas fără urmări. Vladimir Voronin a cedat în cele din urmă şi a fost obligat de realităţile înconjurătoare să repete alegerile generale. Să sperăm că de data aceasta comuniştii nu vor mai avea atâta "succes" la urnele de vot. Dacă repetarea votului se va face păstrându-se obiceiurile comuniste de a şmecherii votul, atunci vom asista din nou la proteste.
Foarte mulţi observatori au făcut o paralelă între protestele de la Chişinău şi fenomenul Piaţa Universităţii. Există, într-adevăr câteva asemănări. Diferenţa majoră este faptul că puterea de la Chişinău a cedat. Puterea de la Bucureşti a reacţionat în 1990 la fel de violent ca la Chişinău 2009, dar nu a cedat, reuşind în câteva zile să-i pună la zid pe protestatari, apelând la forţa de şoc numită "mineri".
În 13-15 iunie 1990, Bucureştiul a fost devastat de minerii şi "băieţii cu ochii albaştri" care au condus hoardele cu lămpaşe pe străzile Capitalei.
Au trecut 19 ani şi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru victimele mineriadei din 1990. Ion Iliescu s-a ţinut tare, a jurat de fiecare dată că el nu i-a chemat pe mineri, deşi le-a mulţumit pentru spiritul lor civic. Adică pentru bâtele aplicate bucureştenilor "intelectuali". Justiţia, aservită, l-a crezut şi l-a scos din cauză. Pe el şi pe ceilalţi vinovaţi.
Să sperăm că Moldova nu va repeta experienţa tragica a României anilor 90. Dumnezeu să o ajute!

Măi, animalule, cu Cristian Paţurcă

Dedicaţie lui Ion Iliescu

Cristian Paturca - Mai, animalule

Imnul Golanilor cu Cristian Paţurcă

S-au împlinit 19 ani de la prima năvălire a hoardelor de mineri în Bucureşti să... planteze panseluţe în Piaţa Universităţii. Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru spiritul lor civic. Spiritul civic se traduce prin bătăi crunte date "intelectualilor", celor ce gândesc nu muncesc. Cei ce i-au adus, i-au instigat, i-au condus pe mineri nu au fost niciodată pedepsiţi. La 19 ani de la tragicele evenimente din 13-15 iunie 1990, preşedintele Traian Băsescu îi cere ministrului Învăţământului să o lase mai moale cu fabricarea de filosofi, să treacă la producţia de masă a tinichigiilor, ospătarilor, lăcătuşilor. În opinia preşedintelui, filosofii, domnilor, nu produc plus valoare, de aceea sunt buni doar să halească truda muncitorimii. Trăiască clasa muncitoare şi filosofimea mâncătoare! Să revină minerii în Piaţa Universităţii.

Cristi Paturca - Imnul Golanilor

Dan Puric - Conferinta Alba Iulia (2) 29.03.2007


Dan Puric - Conferinta Alba Iulia (2) 29.03.2007

Păpădia wanted


Ce este păpădia? Iată o întrebare simplă la care îţi răspunde prompt elevul Google dacă-l scoţi la tablă. Caut „Păpădia” pe Google şi ce-mi văd ochii. Priviţi fotografia. Bogdan Cantaragiu, preşedintele PDL Giurgiu, să fie oare „păpădia” urmărită de colegii jurnalişti din Arad? Dacă nu s-ar fi inventat google aş fi zis că păpădia este o planta medicinală pe care urinează căţeluşa mea când o scot la plimbare. Uite că nu e chiar aşa. Dacă tot am ajuns aici cu căutările, am zăbovit un pic peste rândurile jurnaliştilor de la Romania libera- Ediţia Transilvania-Banat, din data de 22 noiembrie 2005. Vă ofer un fragment: „Deputatul de Arad Bogdan Cantaragiu continuă să rămână pentru cetăţenii judeţului la fel de necunoscut, aşa cum a fost şi până în momentul în care a ajuns în Parlament. Ajuns deputat pe listele PRM Arad, impus de organizaţia centrală a partidului condus de Corneliu Vadim Tudor, Cantaragiu a părăsit formaţiunea politică în luna iunie a acestui an, pentru a se alătura grupării conduse de Corneliu Ciontu.”. În ediţia din 28 ianuarie 2006, România Liberă publica un articol sub titlul Aradenii l-au dat în urmărire generală pe deputatul Cantaragiu.

Iată un scurt pasaj: Electoratul din judeţul Arad a hotărât să-l dea în urmărire generală pe deputatul Bogdan Cantaragiu, care, după ultimele informaţii, datate de prin toamna lui 2004, cică ar reprezenta interesele celor din judeţul de pe Mureş.”.

La rândul său Academia Caţavencu îl consemnează pe lista candidaţilor pătaţi din Dâmboviţa: “Traseist politic şi paraşutist electoral de profesie: deşi născut în Bucureşti, unde a şi lucrat ca director în Primăria sectorului 1, a fost ales, în 2004, deputat PRM în Arad, a părăsit formaţiunea cu grupul Ciontea, a intrat în PP şi a trecut, doi ani mai târziu, în PD (ulterior PD-L), din partea căruia candidează pentru un colegiu în Dâmboviţa, la Titu. “

Privind fotografia publicată de jurnaliştii de la România Liberă am spune că domnul Cantaragiu se află la Giurgiu într-un program de protecţie a martorilor, altfel nu văd de ce nu i-au putut lua urma.