Confruntările dintre echipele Dinamo şi Steaua nu mai sunt de mult timp “eterne”, “fascinante” şi nici derby-uri, sunt simple întâlniri între 22 de indivizi încălţaţi ca nişet vite în ghete cu crampoane. Am urmărit “derby-urile” an de an. Rar mi-a fost dat să văd o întâlnire atât de stearpă, de lipsită de culoare şi respect pentru fani.
Atâta vreme cât indivizi precum Borcea, Becali, Turcu, Penescu, Mititelu, Dragomir, Sandu, Iacu sau Niculae, şi încă mulţi alţii, sunt implicaţi în fotbal, politică şi economie România nu poate arăta altfel decât aşa cum sunt tribunele. Adică o ţară ieşită din minţi, pregătită şă-şi dea singură foc la valiză. Evident, nu vorbim de valiza lui Becali şi nici de gazul lui Borcea. Vorbim despre o valiză plină cu speranţe risipite.
Spectacolul de sunet, isterie şi lumină din tribună nu este altceva decât o altă formă a huliganismului exprimat în teren, pe banca de rezerve, în lojă, în consiliile de administraţie ale celor două formaţii.
Dacă fotbalul nu s-ar fi jucat pe goluri, ci pe nasturi, tot 1 la 1 ar fi fost. Steliştilor şi dinamoviştilor le este perfect perpendicular pe ce joacă. Ei ştiu una şi bună: presa să înceteze să-i mai critice, fanii să nu-i mai înjure, portofele pline ca să-şi piardă nopţile prin discoteci.
România se arată încă o dată anapoda. Când în Europa se joacă fotbal de înaltă clasă, din ce în ce mai frumos şi eficient, la noi totul e pe dos. Ai senzaţia că fotbaliştii noştri văd totul în oglindă. Ei joacă, pardon, evoluează, din ce în ce mai prost, sunt din ce în ce mai stupizi. Ca şi conducătorii şi antrenorii lor.
9 mai 2009
Părinţi iresponsabili
Aţi văzut părinţi mai imbecili, mai iresponsabili decât cei ce i-au pus ţigara în mână acestui copil nevinovat?
Decăderea din drepturi ar fi o pedeapsă prea mică pentru ei. Ar merita ani grei de puşcărie şi o cisternă cu scuipat între ochi.
Decăderea din drepturi ar fi o pedeapsă prea mică pentru ei. Ar merita ani grei de puşcărie şi o cisternă cu scuipat între ochi.
8 mai 2009
Scroafa şi drujba
Marian Vanghelie a ventit val-vârtej la Giurgiu, într-un raid de pedepsire a deputatului de Giurgiu Mădălin Voicu.
Acuzat că în numeroase rânduri a avut o atitudine reprobabilă faţă de Mircea Geoană, preşedintele PSD, pe care, de curând, l-a numit “gherţoi”, lui Mădălin Voicu i s-a arătat la Giurgiu, cartonaşul roşu. Totodată, lui Mădălon Voicu i s-a reproşat şi faptul că în loc să fie mai aproape de giurgiuvenii care l-au ales, el preferă să-şi arate faţa în diverse talk show-uri, unde îşi dă cu părerea de la fotbal, la femei gravide, după cum ne-a declarat Marian Vanghelie într-o discuţie lejeră purtată cu el după şedinţa în care Mădălin a fost mazilit în unanimitate.
Contactat de noi, în jurul orelor 17.30, imediat ce a fost exclus din organizaţia Giurgiu, Mădălin Voicu ne-a declarată că nu are nicio reacţie, dar va avea, cum altfel, o intervenţie televizată pe acest subiect la Realitatea TV. Lucru ce s-a şi petrecut. Dovadă că Mădălin Voicu se poate şi ţine de cuvânt.
Chiar din momentul în care a fost desemnat candidat PSD la Giurgiu, Mădălin a declarat că a fost exlilat aici, cu speranţa că-şi va rupe capul. Numai că electoratul a dorit, mânca-ţi-aş!, să-l aleagă deputat.
De atunci, în afara unor declaraţii sforăitoare, care, puse pe portativ ar da o manea politică de toată frumuseţea, voinicul nostru nu a mai produs nimic.
În schimb, nemulţumit de maniera în care înţeleg unii politicieni să se arate în public, pe la sâmbra oilor, Mădălin Voicu i-a gradat cu apelativul “gherţoi”, când, unul dintre cei mai mari dintre gherţoii politici ai patriei este chiar el.
Marian Vanghelie ne spunea: “Mădălin îmi este prieten (N.B. Vanghelie are, din nou, probleme cu timpurul verbului “a fi”. Corect: MI-A FOST PRIETEN.) şi i-am zis mereu: Băi, Mădăline, gata, mă, nu mai merge numai cu miştoul. Geoană e candidatul nostru. Cum o fi el... Dar nu-l poţi face gherţoi. M-a întrebat nevasta lui Geoană ce e aia gherţoi şi i-am zis că e de bine, ce dracu putem să-i spun! Păi, dacă vă arăt un mesaj de la Mădălin…………”Dacă nu îţi comvine, schimbă gherţoiul”. Nu se poate aşa ceva. Vă spun eu, de Mădălin e numai gura, în rest nu face nimic. Or, politica nu se face numai aşa. Mai trebuie să şi muncim. Să vină pe aici, pe la Giurgiu, să stea numai pe stradă, în mijlocul oamenilor, să vorbească cu ei. Să-i ajute.”
Neîncrezători în sinceritatea lui Vanghelie, şi simţind că în spatele excluderii ar putea fi o răzbunare a lui Geoană, jurnaliştii l-au întrebat direct pe Vanghelie de ce a căzut aşa de rapid ghilotina. În stilul său colorat, Marian Vanghelie a spus: “A căzut scroafa din copac”, făcând trimitere la o declaraţie mai veche a lui Mădălin, când a spus: “Scroafa (citete Marian Vanghelie) s-a suit în copac.”. După anunţul că a fost eliminat din PSD, Mădălin Voicu a completat declaraţia lui Vanghelie, spunând: "A căzut scroafa din copac, dar a căzut în cap".
O putem ţine tot aşa câteva zile de acum încolo, însă lehamitea ne-a cuprins deja. Ne oprim deocamdată aici. Ca o concluzie la cele prezentate mai sus aş spune că scena politică românească este îmbibată ca un burete cu astfel de personaje dubioase, cocoţate toate într-un copac uscat. Şi asta nu e tot, pentru că alte câteva sute stau la baza copacului, cu drujbele în maâni.
Ultima oră
Vineri, 8 mai 2009. Mădălin Voicu pendulează de la o televiziune la alta, unde-şi varsă castronul cu necaz. Consecvent cu sine, artistul neamului uzează de aceleaşi maneliste fraze. Pentru el toată lumea e tâmpită. Giurgiuvenii însă nu. Se laudă că în campanie a promis... ca nu va promite nimic. Se dovedeşte că a avut gură de păcătos. Nu a promis. Nu a făcut. A trecut o jumătate de an şi Mădălin Voicu străluceşte prin absenţă la Giurgiu. În opinia mea Mădălin Voicu poată să rămână în PSD. Acolo este locul unuia ca el. Ca să-l parafrazez... un gherţoi. Însă, ca deputat de Giurgiu... mai bine lipsă. Să nu uităm că într-un interviu a declarat, cu o nesimţire pe care o găseşti doar la o anumită categorie socială, că Giurgiu este o planetă a maimuţelor. Uite că "maimuţele" nu-l mai doresc.
Acuzat că în numeroase rânduri a avut o atitudine reprobabilă faţă de Mircea Geoană, preşedintele PSD, pe care, de curând, l-a numit “gherţoi”, lui Mădălin Voicu i s-a arătat la Giurgiu, cartonaşul roşu. Totodată, lui Mădălon Voicu i s-a reproşat şi faptul că în loc să fie mai aproape de giurgiuvenii care l-au ales, el preferă să-şi arate faţa în diverse talk show-uri, unde îşi dă cu părerea de la fotbal, la femei gravide, după cum ne-a declarat Marian Vanghelie într-o discuţie lejeră purtată cu el după şedinţa în care Mădălin a fost mazilit în unanimitate.
Contactat de noi, în jurul orelor 17.30, imediat ce a fost exclus din organizaţia Giurgiu, Mădălin Voicu ne-a declarată că nu are nicio reacţie, dar va avea, cum altfel, o intervenţie televizată pe acest subiect la Realitatea TV. Lucru ce s-a şi petrecut. Dovadă că Mădălin Voicu se poate şi ţine de cuvânt.
Chiar din momentul în care a fost desemnat candidat PSD la Giurgiu, Mădălin a declarat că a fost exlilat aici, cu speranţa că-şi va rupe capul. Numai că electoratul a dorit, mânca-ţi-aş!, să-l aleagă deputat.
De atunci, în afara unor declaraţii sforăitoare, care, puse pe portativ ar da o manea politică de toată frumuseţea, voinicul nostru nu a mai produs nimic.
În schimb, nemulţumit de maniera în care înţeleg unii politicieni să se arate în public, pe la sâmbra oilor, Mădălin Voicu i-a gradat cu apelativul “gherţoi”, când, unul dintre cei mai mari dintre gherţoii politici ai patriei este chiar el.
Marian Vanghelie ne spunea: “Mădălin îmi este prieten (N.B. Vanghelie are, din nou, probleme cu timpurul verbului “a fi”. Corect: MI-A FOST PRIETEN.) şi i-am zis mereu: Băi, Mădăline, gata, mă, nu mai merge numai cu miştoul. Geoană e candidatul nostru. Cum o fi el... Dar nu-l poţi face gherţoi. M-a întrebat nevasta lui Geoană ce e aia gherţoi şi i-am zis că e de bine, ce dracu putem să-i spun! Păi, dacă vă arăt un mesaj de la Mădălin…………”Dacă nu îţi comvine, schimbă gherţoiul”. Nu se poate aşa ceva. Vă spun eu, de Mădălin e numai gura, în rest nu face nimic. Or, politica nu se face numai aşa. Mai trebuie să şi muncim. Să vină pe aici, pe la Giurgiu, să stea numai pe stradă, în mijlocul oamenilor, să vorbească cu ei. Să-i ajute.”
Neîncrezători în sinceritatea lui Vanghelie, şi simţind că în spatele excluderii ar putea fi o răzbunare a lui Geoană, jurnaliştii l-au întrebat direct pe Vanghelie de ce a căzut aşa de rapid ghilotina. În stilul său colorat, Marian Vanghelie a spus: “A căzut scroafa din copac”, făcând trimitere la o declaraţie mai veche a lui Mădălin, când a spus: “Scroafa (citete Marian Vanghelie) s-a suit în copac.”. După anunţul că a fost eliminat din PSD, Mădălin Voicu a completat declaraţia lui Vanghelie, spunând: "A căzut scroafa din copac, dar a căzut în cap".
O putem ţine tot aşa câteva zile de acum încolo, însă lehamitea ne-a cuprins deja. Ne oprim deocamdată aici. Ca o concluzie la cele prezentate mai sus aş spune că scena politică românească este îmbibată ca un burete cu astfel de personaje dubioase, cocoţate toate într-un copac uscat. Şi asta nu e tot, pentru că alte câteva sute stau la baza copacului, cu drujbele în maâni.
Ultima oră
Vineri, 8 mai 2009. Mădălin Voicu pendulează de la o televiziune la alta, unde-şi varsă castronul cu necaz. Consecvent cu sine, artistul neamului uzează de aceleaşi maneliste fraze. Pentru el toată lumea e tâmpită. Giurgiuvenii însă nu. Se laudă că în campanie a promis... ca nu va promite nimic. Se dovedeşte că a avut gură de păcătos. Nu a promis. Nu a făcut. A trecut o jumătate de an şi Mădălin Voicu străluceşte prin absenţă la Giurgiu. În opinia mea Mădălin Voicu poată să rămână în PSD. Acolo este locul unuia ca el. Ca să-l parafrazez... un gherţoi. Însă, ca deputat de Giurgiu... mai bine lipsă. Să nu uităm că într-un interviu a declarat, cu o nesimţire pe care o găseşti doar la o anumită categorie socială, că Giurgiu este o planetă a maimuţelor. Uite că "maimuţele" nu-l mai doresc.
6 mai 2009
Soluţie de criză
- Am auzit că au băgat la supermarket pedelină şi pesedină la liber. Cât o fi chilu? Să dea câte o litră să ne ajungă la toţi.
- Eu nu vreau decât 100 de grame, că nu mi-a venit pensia luna asta. Pedelina şi pesedina or fi compensate?
- Eu nu vreau decât 100 de grame, că nu mi-a venit pensia luna asta. Pedelina şi pesedina or fi compensate?
5 mai 2009
IPS Teodosie Tomitanul acuzat în presă că ia şpagă
L-am cunoscut pe IPS Teodosie Snagoveanu, actualmente arhiepiscopul Tomisului, cu câţiva ani în urmă, pe vremea când, de pe funcţia de vicar al Bucureştiului avea în competenţă şi zona Giurgiu. IPS Teodosie Snagoveanu a avut o contribuţie decisivă la înfiinţarea în Giurgiu a unui seminar teologic. Acesta a fost contextul în care eu şi colegi din presa locală ne-am întâlnit cu IPS Snagoveanu. De asemenea, nu de puţine ori IPS Snagoveanu a fost prezent la serbările oraşului Giurgiu, de Ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Întâlnirea, şi cele câteva cuvinte schimbate cu IPS Snagoveanu, mi-au lăsat impresia că mă aflu în faţa unui erudit, un prelat plin de har Dumnezeiesc. Nu putem intui atunci că peste circa 10 ani de numele IPS Teodosie se vor lega câteva scandaluri de presă. Despre activitatea şi viaţa IPS Snagoveanu s-au scris şi lucruri bune şi rele. De la implicarea sa în politică, în viaţa spirituală a unor localităţi, în demararea acţiunii Lumină de la Malul Mării şi până la o pretinsă colaborare cu Securitatea.
Zilele acestea presa naţională publică un articol în care ISP Teodosie Tomitanul, fost Snagoveanu, este implicat într-un caz de corupţie şi luare de mită.
Postul Realitatea TV a difuzat un film, realizat cu camera ascunsă de către un jurnalist sub acoperire. Vă invit să-l vizionaţi şi continuăm după.
...
Ei bine, navigând pe Internet am găsit o somaţie emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, în urma analizării reclamaţiei cu nr. 9534/02.07.2007 adresata de Patriarhia Româna, către postul de televiziune OTV, datată 14 septembrie 2007, prin care postul OTV este obligat să, cităm din respectiva somaţie: "(…) difuzeze, în ziua de 15 august 2007, timp de 10 minute, în intervalul orar 20.50-21.00 urmatorul text:
"Consiliul Naâional al Audiovizualului a constatat că, prin conţinutul ei, ediţia din 01 iulie 2007 a emisiunii "Dan Diaconescu Direct", s-a transformat într-un act de acuzare publică la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a reprezentantilor acesteia, cărora li s-au adus grave acuzaţii de natură morală şi penală, nedovedite, fapt care nu poate fi acceptat într-un program audiovizual nici din punct de vedere legal şi nici moral.
Dl. Dan Diaconescu a permis invitaţilor emisiunii să formuleze un discurs plin de nuanţe tendenţioase, susţinându-i în mod indirect, fără a le solicita să probeze în vreun fel afirmaţiile acuzatoare.
(………) Dan Diaconescu, a permis difuzarea emisiunii cu încălcarea principiului imparţialităţii, fapt ce a condus la imposibilitatea ca publicul să-şi formeze o opinie corectă şi obiectivă despre subiectul propus spre dezbatere."
În fapt, ce s-a întâmplat în emisiunea respectivă şi a declanşat reacţia Patriarhiei Române? Ei bine, s-a discutat pe marginea şpăgilor ce se oferă pentru un post de preot sau pentru susţinerea masteratului.
Cităm din somaţia CAN (……)”Invitatul Silviu Alupei a afirmat că, pentru ocuparea unui post de preot în capitală, se cer 40.000-50.000 de euro.
De asemenea, un alt invitat din studio, dl. Doru Iuga, a afirmat că li s-a cerut unor studenţi de la o facultate de teologie câte 20.000 de euro pentru luarea masteratului; ulterior (la ora 22.17.05), revenind asupra celor spuse cu precizarea că suma care a fost solicitata a fost de 20 milioane lei şi nu de 20.000 de euro.
La ora 00.49.46, dl. Dan Diaconescu a citit un mesaj de la un telespectator: "Pentru un post de paroh trebuie să dai o şpagă de la 10.000 de euro în sus".
(N.N. Jurnalistul Alupei s-a adresat cu apelativul "Şpagoveanul" când a adus discuţia despre IPS Teodosie Snagoveanu. La intervenţia lui Diaconescu a recunoscut că acesta se poate bucura de apelativul de neşpagoveanu până la proba contrarie.)
Aşadar, după doi ani toată această telenovelă cu miros de şpagă are un nou episod. Dacă filmuleţul, prezentat ca dovadă de către jurnaliştii de la România Liberă şi difuzat de postul Realitatea TV se dovedeşte a fi real şi nu trucat în vreun fel, aşa cum susţine purtătorul de cuvânt al Episcopiei Tomisului, atunci CAN să strige în gura mare în centrul Capitalei, în faţa sediului OTV, timp de 10 minute: Am fost minţiţi de Patriarhia Română, ne cerem scuze!
De asemenea, să înainteze Patriarhiei Române un protest, cerându-i să repună adevărul în adevărata sa lumină. La rândul meu promit să-mi schimb radical impresia pe care am avut-o cu privire la IPS Teodosie Snagoveanu, actualmente Tomitanul.
Ca bonus vă oferim o scurtă secvenţă în care IPS Teodosie ne vorbeşte despre misiunea preoţilor.
Ultima oră. Procurorii constănţeni s-au autosesizat. Va urma o anchetă, care, dacă nu intervine BOR-ul solicitând retragerea procurorilor în favoarea unei anchete interne, desfăşurată după canoanele bisericeşti (nu spun acum mai multe), merită atenţia noastră. Echipa de şoc de la OTV (Magda - Ogică) are marfă proaspătă.
Întâlnirea, şi cele câteva cuvinte schimbate cu IPS Snagoveanu, mi-au lăsat impresia că mă aflu în faţa unui erudit, un prelat plin de har Dumnezeiesc. Nu putem intui atunci că peste circa 10 ani de numele IPS Teodosie se vor lega câteva scandaluri de presă. Despre activitatea şi viaţa IPS Snagoveanu s-au scris şi lucruri bune şi rele. De la implicarea sa în politică, în viaţa spirituală a unor localităţi, în demararea acţiunii Lumină de la Malul Mării şi până la o pretinsă colaborare cu Securitatea.
Zilele acestea presa naţională publică un articol în care ISP Teodosie Tomitanul, fost Snagoveanu, este implicat într-un caz de corupţie şi luare de mită.
Postul Realitatea TV a difuzat un film, realizat cu camera ascunsă de către un jurnalist sub acoperire. Vă invit să-l vizionaţi şi continuăm după.
...
Ei bine, navigând pe Internet am găsit o somaţie emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, în urma analizării reclamaţiei cu nr. 9534/02.07.2007 adresata de Patriarhia Româna, către postul de televiziune OTV, datată 14 septembrie 2007, prin care postul OTV este obligat să, cităm din respectiva somaţie: "(…) difuzeze, în ziua de 15 august 2007, timp de 10 minute, în intervalul orar 20.50-21.00 urmatorul text:
"Consiliul Naâional al Audiovizualului a constatat că, prin conţinutul ei, ediţia din 01 iulie 2007 a emisiunii "Dan Diaconescu Direct", s-a transformat într-un act de acuzare publică la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a reprezentantilor acesteia, cărora li s-au adus grave acuzaţii de natură morală şi penală, nedovedite, fapt care nu poate fi acceptat într-un program audiovizual nici din punct de vedere legal şi nici moral.
Dl. Dan Diaconescu a permis invitaţilor emisiunii să formuleze un discurs plin de nuanţe tendenţioase, susţinându-i în mod indirect, fără a le solicita să probeze în vreun fel afirmaţiile acuzatoare.
(………) Dan Diaconescu, a permis difuzarea emisiunii cu încălcarea principiului imparţialităţii, fapt ce a condus la imposibilitatea ca publicul să-şi formeze o opinie corectă şi obiectivă despre subiectul propus spre dezbatere."
În fapt, ce s-a întâmplat în emisiunea respectivă şi a declanşat reacţia Patriarhiei Române? Ei bine, s-a discutat pe marginea şpăgilor ce se oferă pentru un post de preot sau pentru susţinerea masteratului.
Cităm din somaţia CAN (……)”Invitatul Silviu Alupei a afirmat că, pentru ocuparea unui post de preot în capitală, se cer 40.000-50.000 de euro.
De asemenea, un alt invitat din studio, dl. Doru Iuga, a afirmat că li s-a cerut unor studenţi de la o facultate de teologie câte 20.000 de euro pentru luarea masteratului; ulterior (la ora 22.17.05), revenind asupra celor spuse cu precizarea că suma care a fost solicitata a fost de 20 milioane lei şi nu de 20.000 de euro.
La ora 00.49.46, dl. Dan Diaconescu a citit un mesaj de la un telespectator: "Pentru un post de paroh trebuie să dai o şpagă de la 10.000 de euro în sus".
(N.N. Jurnalistul Alupei s-a adresat cu apelativul "Şpagoveanul" când a adus discuţia despre IPS Teodosie Snagoveanu. La intervenţia lui Diaconescu a recunoscut că acesta se poate bucura de apelativul de neşpagoveanu până la proba contrarie.)
Aşadar, după doi ani toată această telenovelă cu miros de şpagă are un nou episod. Dacă filmuleţul, prezentat ca dovadă de către jurnaliştii de la România Liberă şi difuzat de postul Realitatea TV se dovedeşte a fi real şi nu trucat în vreun fel, aşa cum susţine purtătorul de cuvânt al Episcopiei Tomisului, atunci CAN să strige în gura mare în centrul Capitalei, în faţa sediului OTV, timp de 10 minute: Am fost minţiţi de Patriarhia Română, ne cerem scuze!
De asemenea, să înainteze Patriarhiei Române un protest, cerându-i să repună adevărul în adevărata sa lumină. La rândul meu promit să-mi schimb radical impresia pe care am avut-o cu privire la IPS Teodosie Snagoveanu, actualmente Tomitanul.
Ca bonus vă oferim o scurtă secvenţă în care IPS Teodosie ne vorbeşte despre misiunea preoţilor.
Ultima oră. Procurorii constănţeni s-au autosesizat. Va urma o anchetă, care, dacă nu intervine BOR-ul solicitând retragerea procurorilor în favoarea unei anchete interne, desfăşurată după canoanele bisericeşti (nu spun acum mai multe), merită atenţia noastră. Echipa de şoc de la OTV (Magda - Ogică) are marfă proaspătă.
2 mai 2009
Centrul de Recuperare Neuropsihiatrică de la Bolintin-Vale...
2009
UN ALTFEL DE AUSCHWITZ
S-a încheiat ancheta administrativă în cazul Centrului de Recuperare Neuropsihiatrică de la Bolintin-Vale, din judeţul Giurgiu, în care unii bolnavii cu afecţiuni psihice au fost trataţi cu tehnicile ce amintesc de lagărul de exterminare de la Auschwitz (personalul centrului reeduca bolnavii cu cordonul de cauciuc, vergeaua din lemn sau ţineau persoanele bolnave sub duşurile cu apă rece...).
În prezenţa reprezentanţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu (DGASPC) s-au reunit membri Comisiei de Cercetare Disciplinară din cadrul Centrului de Recuperare Neuropsihiatrică de la Bolintin-Vale, reprezentanţii Consiliului Judeţean Giurgiu, ca observatori, Adelina Voicu, directorul DGASPC Giurgiu, pentru anchetarea celor 29 de angajaţi, după ce o profesoară, în vârstă de 58 de ani şi diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, a murit la sfârşitul săptămânii trecute din cauza bătăilor aplicate în centru.
Imagini din cadrul şedinţei ordinare a Consiliului Judeţean Giurgiu, preluate de la DIVA TV Giurgiu.
UN ALTFEL DE AUSCHWITZ
S-a încheiat ancheta administrativă în cazul Centrului de Recuperare Neuropsihiatrică de la Bolintin-Vale, din judeţul Giurgiu, în care unii bolnavii cu afecţiuni psihice au fost trataţi cu tehnicile ce amintesc de lagărul de exterminare de la Auschwitz (personalul centrului reeduca bolnavii cu cordonul de cauciuc, vergeaua din lemn sau ţineau persoanele bolnave sub duşurile cu apă rece...).
În prezenţa reprezentanţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu (DGASPC) s-au reunit membri Comisiei de Cercetare Disciplinară din cadrul Centrului de Recuperare Neuropsihiatrică de la Bolintin-Vale, reprezentanţii Consiliului Judeţean Giurgiu, ca observatori, Adelina Voicu, directorul DGASPC Giurgiu, pentru anchetarea celor 29 de angajaţi, după ce o profesoară, în vârstă de 58 de ani şi diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, a murit la sfârşitul săptămânii trecute din cauza bătăilor aplicate în centru.
Imagini din cadrul şedinţei ordinare a Consiliului Judeţean Giurgiu, preluate de la DIVA TV Giurgiu.
1 mai 2009
Îngerii
Spre cinstea lor, jurnaliştii italieni au realizat un cutremurator reportaj în zona sinistrată L'Aquila, lovită la începutul lunii aprilie de un seism puternic, care a lăsat în urmă sute de morţi, mii de răniţi şi zeci de mii de sinistraţi. Eroii principali ai reportajului intitulat ÎNGERII sunt bătrânii italieni şi asistentele (badantele) din România. Subiectul: spiritul de sacrificiu şi solidaritatea umană.
Reportajul a fost postat pe www.current.com şi preluat de majoritatea posturilor de televiziune. Vă invit să-l urmăriţi şi împreună să ne plecam frunţile în faţa acestor ÎNGERI. Aceasta este România reală, România profundă, în contradicţie flagrantă cu România lui Becali, Hrebenciuc, Patriciu, Băsescu sau Clanul Cămătarilor. Aceştia sunt românii adevăraţi şi nicidecum indivizii de teapa lui Mailat. Asumându-şi riscurile, mulţi dintre ei, de atâta bine cât au avut în ţară, preferă să îngrijească bătrânii din alte ţări pentru a-şi asigura lor şi familiei un trai mai uşor. De bătrânii noştri... cine are grijă? Cine-i va salva?
Reportajul a fost postat pe www.current.com şi preluat de majoritatea posturilor de televiziune. Vă invit să-l urmăriţi şi împreună să ne plecam frunţile în faţa acestor ÎNGERI. Aceasta este România reală, România profundă, în contradicţie flagrantă cu România lui Becali, Hrebenciuc, Patriciu, Băsescu sau Clanul Cămătarilor. Aceştia sunt românii adevăraţi şi nicidecum indivizii de teapa lui Mailat. Asumându-şi riscurile, mulţi dintre ei, de atâta bine cât au avut în ţară, preferă să îngrijească bătrânii din alte ţări pentru a-şi asigura lor şi familiei un trai mai uşor. De bătrânii noştri... cine are grijă? Cine-i va salva?
25 aprilie 2009
Haine şi hiene
Ceea ce veţi vedea s-a întâmplat undeva în Romania. Un munte de haine second-hand au fost descărcate din câteva TIR-uri pe un câmp agricol, la marginea unei localităţi, nu departe de drumul naţional. Vă asigur ca muntele de haine vechi se putea zări de la o distanţă apreciabilă. Hainele au zăcut acolo zile întregi. Multe dintre ele au fost "recuperate" de către concetăţeni de-ai noştri (ceva mai închişi la culoare), bucuroşi că vor avea cu ce-şi înţoli puradeii, sau, de ce nu, au simţit că pot scoate un ce profit daca le-ar comercializa în talcioc. Fără să vă dau vreun indiciu suplimentar, vă invit să ne specificaţi judeţul şi localitatea.
15 aprilie 2009
Vot la Hotarele de Giurgiu
Pentru ca tinerii îşi risipesc existenţa în cârcium, bodegi de fitze şi discoteci, doar ei, bătrînii satului, merg la vot. Aşa se decide viitorul comunei.
11 aprilie 2009
Funia pe cont propriu
Un fost poliţist din Giurgiu şi a pus legea cåpåtâi seara înainte de culcare, visând cå este un fel de Corado Catani. Omul şi-a luat (foarte) în serios misiunea dupå 1996, când, şi-a zis el, a venit vremea så le tragå scara celor ce s-au cocoţat mai presus de lege. Pe unde era şef de post, se låsa cu dosare penale, cercetåri, reţineri şi areståri în rândul celor ce li se rupea în paişpe de lege.
Ajunsese så întocmeascå 200 de dosare penale pe an. I se spunea "mâncåtorul de primari". La el nu conta culoarea politicå. Servea la cinå primari de toate culorile politice. Intransigenţa lui a început så deranjeze. La sugestia unora şi altora, omul a fost plimbat din post în post, dar nu ca så instaureze ordine şi disciplinå, ci så nu mai tulbure afacerile primarilor.
S-a ajuns pânå acolo încât s-a implicat şi un general, venit de sus de tot; nu chiar de la Dumnezeu, o treaptå mai jos. Stress-ul şi efortul depus i-au adus în dar un infarct. Iatå, şi-au zis cei ce-i cântåreau cu balanţå farmaceuticå orice mişcare, a venit momentul så scåpåm de el în cel mai elegant mod. Şi l-au pensionat fără voia lui, eliberându-l apoi din funcţie, motivând gestul cu, ţineti-vă bine, “interesul serviciului”.
Simţindu-se lucrat, omul a luat lupta pe cont propriu şi a apelat la Justiţie ca så demonstreze, cu acte beton-armat, cå este rodul unor aranjamente de culise, cå eliberarea din funcţie "în interesul serviciului" este, în fond, o recunoaştere a faptului cå deranja prin atitudinea sa intransigentå.
Au curs termene peste termene, au trecut anii, s-au epuizat toate cåile de atac în România. Într-o instanţă a câştigat, în alta a pierdut. Mai mult, a fost sfătuit de un reputat avocat bucureştean să epuizeze toate căile de atac din România şi apoi, cu încredere să apeleze la forurile internaţionale, pentru că, 100% va avea câştig de cauză. Ca så nu moarå cu dreptatea în braţe, fostul subofiţer al Poliţiei din Giurgiu a apelat la Curtea Europeanå de la Strasbourg. Dosarul lui cuprinde 56 de file şi se află pe rol.
La finalul dicuţiilor m-a întrebat dacå ştiu pe vreun ziarist din presa centralå (N.B. De lipsa de curaj a jurnaliştilor giurgiuveni s-a lămurit…) dispus så lupte alåturi de el pânå în pânzele albe. Nu am ştiut pe cine så-i nominalizez, dintr-un simplu motiv: presa cu influenţå este, la ora actualå, fie cumpåratå de putere, în consecinţă nu-i va prelua cazul, fie conduså de oameni cu mari interese financiare care nu au niciun interes sa-şi pună paie aprinse în cap zgândarind organele de control. Cu o asemenea agendå încårcatå, nu te arunci în båtålie så înfigi steagul pe crâncena redutå, fårå så-ţi pese din ce parte se trage. Câte anchete de preså s-au mai fåcut în ultima perioadă, l-am întrebat. Câte tunuri publicistice s-au dat în ultimii ani? Se vorbeşte doar de scandalurile din lumea fotbalului, gen “Valiza”, aranjamente cu iz politic (vezi “Cazul Popoviciu” şi pretinsele legaturi oculte cu familia Preşedintelui Băsescu, sau arestarea lui Gigi Becali), can-can-uri cu vedete de doi lei şi… ce dimensiuni are fata de la pagina 5. I-am promis că-i voi mediatiza cazul în presa locală, ceea ce am şi făcut cu ceva vreme în urmă, însă, am recunoscut cu sinceritate, nu pot face mai mult de atât, cazul depăşind posibilităţile mele de acţiune.
Ca să mă revanşez într-un fel, am apelat la presa din Occident, în a cărei probitate profesională, nu-i aşa, cu toţii avem mare încredere. Am prezentat cazul jurnaliştilor din Germania, landul Renania, considerând că prezintă interes. Cu eleganţå, ca să nu mă refuze direct, colegii din Germania mi-au spus că ne aflăm în faţa unui caz clar de abuz, numai că ei nu se mai ocupă cu aşa ceva, în general presa din Germania depăşind de mult faza tabloidizării, axându-se în special pe aspecte legate de domeniul social-administrativ şi mi-au recomandat presa francezå sau belgiană. Bine cå nu mi-au recomandat presa din Giurgiu! Refuzul elegant mi-a relevat faptul că jurnaliştilor din afara României le pasă prea puţin de ce se întâmplă într-o zonă a Europei, unde scandalurile se ţin lanţ, unde instituţiile statului sunt măcinate de corupţie şi incompetenţă. După cum se vede, elegant, jurnaliştii din Occident ne paseaza de la unii la alţii. Metoda nu este specifică. Şi în România vom constata aceeaşi atitudine. Dacă, spre exemplu, din întâmplare apelezi la o publicaţie ce nu-ţi poate veni în ajutor din motive lesne de înţeles, te va îndruma către o altă publicaţie, motivând ca subiectul depăşeşte politica editorială.
Dacå pentru jurnaliştii din Uniunea Europeană, altădată sensibili la problemele noastre, scârbiţi de democraţia originală promovată de politicieni aflaţi în legătură directă cu structurile mafiote ce au proliferat în ultima perioadă cu largul concurs al unor simbriaşi cocoţaţi în structurile de decizie ale instituţiilor statului, nu mai suntem furnizori de senzaţional, atunci, avem de ales: ori renunţăm la serviciile Justiţiei române şi o luåm pe cont propriu, ca poliţistul nostru din Giurgiu, sau ca Gigi Becali, dacă vi se pare că merită, ori ne împăcăm cu situaţia, aşa cum am făcut-o în ultimii 60 de ani, sau împletim o funie groaså, învåţåm så facem un nod marinåresc şi cåutåm un copac cu ramuri sånåtoase.
Ajunsese så întocmeascå 200 de dosare penale pe an. I se spunea "mâncåtorul de primari". La el nu conta culoarea politicå. Servea la cinå primari de toate culorile politice. Intransigenţa lui a început så deranjeze. La sugestia unora şi altora, omul a fost plimbat din post în post, dar nu ca så instaureze ordine şi disciplinå, ci så nu mai tulbure afacerile primarilor.
S-a ajuns pânå acolo încât s-a implicat şi un general, venit de sus de tot; nu chiar de la Dumnezeu, o treaptå mai jos. Stress-ul şi efortul depus i-au adus în dar un infarct. Iatå, şi-au zis cei ce-i cântåreau cu balanţå farmaceuticå orice mişcare, a venit momentul så scåpåm de el în cel mai elegant mod. Şi l-au pensionat fără voia lui, eliberându-l apoi din funcţie, motivând gestul cu, ţineti-vă bine, “interesul serviciului”.
Simţindu-se lucrat, omul a luat lupta pe cont propriu şi a apelat la Justiţie ca så demonstreze, cu acte beton-armat, cå este rodul unor aranjamente de culise, cå eliberarea din funcţie "în interesul serviciului" este, în fond, o recunoaştere a faptului cå deranja prin atitudinea sa intransigentå.
Au curs termene peste termene, au trecut anii, s-au epuizat toate cåile de atac în România. Într-o instanţă a câştigat, în alta a pierdut. Mai mult, a fost sfătuit de un reputat avocat bucureştean să epuizeze toate căile de atac din România şi apoi, cu încredere să apeleze la forurile internaţionale, pentru că, 100% va avea câştig de cauză. Ca så nu moarå cu dreptatea în braţe, fostul subofiţer al Poliţiei din Giurgiu a apelat la Curtea Europeanå de la Strasbourg. Dosarul lui cuprinde 56 de file şi se află pe rol.
La finalul dicuţiilor m-a întrebat dacå ştiu pe vreun ziarist din presa centralå (N.B. De lipsa de curaj a jurnaliştilor giurgiuveni s-a lămurit…) dispus så lupte alåturi de el pânå în pânzele albe. Nu am ştiut pe cine så-i nominalizez, dintr-un simplu motiv: presa cu influenţå este, la ora actualå, fie cumpåratå de putere, în consecinţă nu-i va prelua cazul, fie conduså de oameni cu mari interese financiare care nu au niciun interes sa-şi pună paie aprinse în cap zgândarind organele de control. Cu o asemenea agendå încårcatå, nu te arunci în båtålie så înfigi steagul pe crâncena redutå, fårå så-ţi pese din ce parte se trage. Câte anchete de preså s-au mai fåcut în ultima perioadă, l-am întrebat. Câte tunuri publicistice s-au dat în ultimii ani? Se vorbeşte doar de scandalurile din lumea fotbalului, gen “Valiza”, aranjamente cu iz politic (vezi “Cazul Popoviciu” şi pretinsele legaturi oculte cu familia Preşedintelui Băsescu, sau arestarea lui Gigi Becali), can-can-uri cu vedete de doi lei şi… ce dimensiuni are fata de la pagina 5. I-am promis că-i voi mediatiza cazul în presa locală, ceea ce am şi făcut cu ceva vreme în urmă, însă, am recunoscut cu sinceritate, nu pot face mai mult de atât, cazul depăşind posibilităţile mele de acţiune.
Ca să mă revanşez într-un fel, am apelat la presa din Occident, în a cărei probitate profesională, nu-i aşa, cu toţii avem mare încredere. Am prezentat cazul jurnaliştilor din Germania, landul Renania, considerând că prezintă interes. Cu eleganţå, ca să nu mă refuze direct, colegii din Germania mi-au spus că ne aflăm în faţa unui caz clar de abuz, numai că ei nu se mai ocupă cu aşa ceva, în general presa din Germania depăşind de mult faza tabloidizării, axându-se în special pe aspecte legate de domeniul social-administrativ şi mi-au recomandat presa francezå sau belgiană. Bine cå nu mi-au recomandat presa din Giurgiu! Refuzul elegant mi-a relevat faptul că jurnaliştilor din afara României le pasă prea puţin de ce se întâmplă într-o zonă a Europei, unde scandalurile se ţin lanţ, unde instituţiile statului sunt măcinate de corupţie şi incompetenţă. După cum se vede, elegant, jurnaliştii din Occident ne paseaza de la unii la alţii. Metoda nu este specifică. Şi în România vom constata aceeaşi atitudine. Dacă, spre exemplu, din întâmplare apelezi la o publicaţie ce nu-ţi poate veni în ajutor din motive lesne de înţeles, te va îndruma către o altă publicaţie, motivând ca subiectul depăşeşte politica editorială.
Dacå pentru jurnaliştii din Uniunea Europeană, altădată sensibili la problemele noastre, scârbiţi de democraţia originală promovată de politicieni aflaţi în legătură directă cu structurile mafiote ce au proliferat în ultima perioadă cu largul concurs al unor simbriaşi cocoţaţi în structurile de decizie ale instituţiilor statului, nu mai suntem furnizori de senzaţional, atunci, avem de ales: ori renunţăm la serviciile Justiţiei române şi o luåm pe cont propriu, ca poliţistul nostru din Giurgiu, sau ca Gigi Becali, dacă vi se pare că merită, ori ne împăcăm cu situaţia, aşa cum am făcut-o în ultimii 60 de ani, sau împletim o funie groaså, învåţåm så facem un nod marinåresc şi cåutåm un copac cu ramuri sånåtoase.
24 iulie 2008
Cele trei zile ale Republicii Social-Democrate de la Giurgiu
Dacã navigãm zilele acestea pe Internet nu mai avem loc de întors pachebotul de Niculae Bãdãlãu. Zeci de SITE-uri ne anunţã marea bombã: Niculae Bãdãlãu a renunţat la toate funcţiile pe care le avea în PSD nemulţumit de faptul cã nu i s-a recunoscut realegerea, sã nu zicem reculegerea, în funcţia de preşedinte al filialei Giurgiu.
Voi fi sincer cu dumneavoastrã şi voi spune ca demisia lui Bãdãlãu din toate funcţiile nu mi se pare o ştire atât de senzaţionalã încât sã invadeze Netul. De asemenea, nu cred cã a produs fiori pe şira spinãrii vreunui lider important de la Bucureşti. Niculae Bãdãlãu nu a fost niciodatã un politician de marcã. Pentru PSD, Bãdãlãu a fost o virgulã, care s-a remarcat doar prin scandaluri de presã şi nicidecum prin activitatea ca politician sau parlamentar.
Niculae Bãdãlãu şi-a asumat eşecul de la alegerile locale, şi-a prezentat demisia de onoare din funcţia de preşedinte al filialei, ca imediat dupã aceea, fãrã onoare, sã-şi depunã candidatura. Ca sã fie sigur cã nu va întâmpina vreo rezistenţã din partea celor ce i-au arãtat obrazul, a pus de o adunare generalã de alegeri, fãrã acceptul Bucureştiului, îndemnând oamenii sã se rãzvrãteascã împotriva liderilor de la centru, pe care i-a acuzat de violarea Statutului.
Rãzmeriţa de la Giurgiu trebuia înãbuşitã din faţã, aşa cã mai marii de la centru l-au ejectat pe Bãdãlãu, punând capãt în trei zile “Republicii de la Giurgiu”. Prin adresa nr. 168/17.07.2008, semnatã de Mircea Geoanã, se desemneazã un colectiv de coordonare a activitãţii politice a organizaþiei de la Giurgiu. În fruntea listei este numit senatorul Ion Rãdoi, secondat de 13 colegi, din care nu lipsesc Victor Boiangiu şi Cristian Marciu, dar nici Aurelia Dobre sau Ionel Dinu.
În cadrul conferinţei de presã pesediştii prezenţi nu au ştiut sã dea detalii suplimentare cu privire la situaţia şi statutul lui Niculae Bãdãlãu. Pãreau chiar fericiţi cã au scãpat de el. Ei au scãpat, nu şi internauţii, al cãror spaţiu virtual este invadat de Niculae Bãdãlãu şi gestul sãu fãrã precedent.
Nelipsitul Ionel Dinu s-a bãgat în seamã şi, aşa cum ne-a obişnuit, a rostit câteva adevãruri din gura sa de pãcãtos. Spre exemplu a recunoscut cã s-a greşit atunci când social-democraţii giurgiuveni l-au sprijinit pe Bãdãlãu, încurajându-i pãrerile şi principiile personale. Nimeni nu i-a dorit scaunul, a spus Dinu, dar el nu a mai vrut sã fie alãturi de noi.
Dacã pe declaraţiile lui Ionel Dinu nu putem pune mare preţ, nu acelaşi lucru spune când vorbim de Marian Mãroiu. Acesta a declarat cã în curând vom asista la invalidarea unor consilieri judeţeni, cunoscuþi ca apropiaţi de Bãdãlãu, dacã nu se supun disciplinei de partid.
Colectivul de coordonare are sarcina ca pânã pe 1 august sã prezinte propunerile cu candidaţii pentru Parlament. Va fi şi Niculae Bãdãlãu printre aceşti nominalizaţi? Asta nu depinde de Giurgiu, ci de Bucureşti. Dacã Bucureştiul va dori, va fi, dar, cu siguranţã peste dorinţa giurgiuvenilor, care l-ar vrea pe Nicu Bãdãlãu prins în insectar.
Niculae Bãdãlãu pluseazã lãsând sã se înţeleagã faptul cã “Republica” a murit dar nu s-a predat. Auziţi ce declarã unui jurnalist de la ROMPRES: "Oamenii au început sã îşi dea demisia. 20 de preşedinţi de organizaţii din localitãţile judeţului şi-au prezentat pânã acum demisia în faţa conducerii centrale a partidului. Ar putea sã urmeze şi unii primari şi pânã mâine (miercuri - n.r.) dimineaţa s-ar putea ca organizaţia judeţeanã sã nu mai existe". Din pãcate pentru el, Bãdãlãu s-a dovedit a fi un profet mincinos.
21 iulie 2008
Primarul care nu uitã
Odatã ce s-a vãzut reales primar în comuna Oinacu, domnul Mircea Pencea şi-a pus în gând sã-şi aducã foştii adversari politici la disperare, folosindu-se de birocraşie ca de ştreang.
Şi ca sã vedeţi cã nu spunem poveşti cu hobbiţii din Frãţia Inelelor, vã vom reda în rezumat ce a pãţit un tânãr român, student în Barcelona, care a dorit sã fie luat în spaţiu de cãtre bunicul sãu din Oinacu.
Bãiatul se numeşte Grãdinaru Mihai Cosmin. A venit special din Barcelona pentru câteva zile sã-şi rezolve aceastã situaţie. Avea nevoie urgentã de o simplã semnãturã din partea primarului Pencea, deoarece în câteva zile îi expira perioada de valabilitate a biletului de avion pentru întoarcerea în Spania. Atât de simplã era semnãtura cã dacã nu erai mai atent, te loveai de ea la colţul strãzii. Numai cã socoteala din Barcelona nu se potriveşte cu cea din Oinacu.
Soţia primarului, despre care am auzit cã se ocupã cu relaţii cu publicul prin primãrie, i-a replicat, candid, petentului: “Conform legii, avem la dispoziţie 30 de zile ca sã semnãm un document. Aşa că poate să aştepte”. Cu alte cuvinte, scârba primarul este acoperită de regulament. Nu-l obligă nimeni să-şi pună sermnătura de urgenţă pe un document, decât dacă vrea muşchiul lui. Cu legea în braţe, te aduce la disperare.
Sã nu credeţi cumva cã primarul Mircea Pencea este o persoanã foarte ocupatã, vreun gânditor din Hamangia, vreun strateg cãruia nu-i stã mintea decât la proiecte şi programe cu finanţare europeanã şi de aceea nu are timp sã semneze nişte pârdalnice de acte şi-i trebuie vreo 30 de zile sã-şi mişte pixul pe hârtie. Nu. E un primar ca oricare altul. Poate chiar prea oarecare pentru o funcţie atât de importantã. Doar cã e un pic mai pizmuitor. Uitã greu şi iartã aşişderea. De exemplu, nu-i uitã pe cei ce i-au fost adversari politici în campania electoralã şi se rãzbunã pe ei. Unul dintre aceştia a fost medicul Florea Mihaela, fost consilier local, cândva în tabãra pesedistã a primarului. Or, tocmai aici este taina, deoarece tânãrul Grãdinaru Mihai este nepotul doamnei Florea! De altfel, primarul Pencea şi-a dat arama pe faţã în momentul în care a invitat-o pe doamna doctor în biroul sãu din primãrie şi a ameninţat-o cã o va da afarã din serviciu pentru cã i-a fãcut un... deserviciu în campania electoralã.
Ca sã rezolve problema cât mai urgent, deoarece cu vorba bunã se pare cã nu merge la Pencea, doamna Florea Mihaela a fost obligatã sã apeleze la sprijinul şi autoritatea prefectului de Giurgiu. Atenţionat cã-l calcã drezina legii abuzului în serviciu, primarul s-a conformat şi, de urgenţã, i-a semnat tânãrului cererea de luare în spaţiu, uitând şi de ranchiunã şi de birocraţie.
Şi ca sã vedeţi cã nu spunem poveşti cu hobbiţii din Frãţia Inelelor, vã vom reda în rezumat ce a pãţit un tânãr român, student în Barcelona, care a dorit sã fie luat în spaţiu de cãtre bunicul sãu din Oinacu.
Bãiatul se numeşte Grãdinaru Mihai Cosmin. A venit special din Barcelona pentru câteva zile sã-şi rezolve aceastã situaţie. Avea nevoie urgentã de o simplã semnãturã din partea primarului Pencea, deoarece în câteva zile îi expira perioada de valabilitate a biletului de avion pentru întoarcerea în Spania. Atât de simplã era semnãtura cã dacã nu erai mai atent, te loveai de ea la colţul strãzii. Numai cã socoteala din Barcelona nu se potriveşte cu cea din Oinacu.
Soţia primarului, despre care am auzit cã se ocupã cu relaţii cu publicul prin primãrie, i-a replicat, candid, petentului: “Conform legii, avem la dispoziţie 30 de zile ca sã semnãm un document. Aşa că poate să aştepte”. Cu alte cuvinte, scârba primarul este acoperită de regulament. Nu-l obligă nimeni să-şi pună sermnătura de urgenţă pe un document, decât dacă vrea muşchiul lui. Cu legea în braţe, te aduce la disperare.
Sã nu credeţi cumva cã primarul Mircea Pencea este o persoanã foarte ocupatã, vreun gânditor din Hamangia, vreun strateg cãruia nu-i stã mintea decât la proiecte şi programe cu finanţare europeanã şi de aceea nu are timp sã semneze nişte pârdalnice de acte şi-i trebuie vreo 30 de zile sã-şi mişte pixul pe hârtie. Nu. E un primar ca oricare altul. Poate chiar prea oarecare pentru o funcţie atât de importantã. Doar cã e un pic mai pizmuitor. Uitã greu şi iartã aşişderea. De exemplu, nu-i uitã pe cei ce i-au fost adversari politici în campania electoralã şi se rãzbunã pe ei. Unul dintre aceştia a fost medicul Florea Mihaela, fost consilier local, cândva în tabãra pesedistã a primarului. Or, tocmai aici este taina, deoarece tânãrul Grãdinaru Mihai este nepotul doamnei Florea! De altfel, primarul Pencea şi-a dat arama pe faţã în momentul în care a invitat-o pe doamna doctor în biroul sãu din primãrie şi a ameninţat-o cã o va da afarã din serviciu pentru cã i-a fãcut un... deserviciu în campania electoralã.
Ca sã rezolve problema cât mai urgent, deoarece cu vorba bunã se pare cã nu merge la Pencea, doamna Florea Mihaela a fost obligatã sã apeleze la sprijinul şi autoritatea prefectului de Giurgiu. Atenţionat cã-l calcã drezina legii abuzului în serviciu, primarul s-a conformat şi, de urgenţã, i-a semnat tânãrului cererea de luare în spaţiu, uitând şi de ranchiunã şi de birocraţie.
17 iulie 2008
Gâgã, consilier judeţean
Sãptãmâna trecutã vã aduceam la cunoştinţã faptul cã în şedinţa Consiliului Judeţean din data de 4 iulie a.c., printre altele, s-a adoptat hotãrârea de trecere a Zonei Libere sub administrarea comunitãţii locale şi, totodatã, prin pãrãsirea sãlii de cãtre consilierii liberali, consilierii Partidului Democrat-Liberal nu au putut sã depunã jurãmântul, astfel încât la ora actualã aceştia nu sunt consideraţi a fi în funcţie, deci nu au drept de vot.
Hotãrârea care scoate Zona Liberã de sub administrarea Consiliului Judeţean va produce efecte previzibile la nivelul organigramei, deoarece foarte mulţi dintre cei ce au condus pânã acum destinele Zonei Libere Giurgiu vor fi puşi pe liber; mai mult, vor fi obligaţi sã dea socotealã pentru maniera defectuoasã în care au condus zona.
Din acest motiv, ca o ultimã încercare de a bloca aceastã hotãrâre, sau mãcar amânarea deciziei pânã când vor avea drept de vot, consilierii încã nejuraţi ai PDL au înaintat prefectului Vasile Mustãţea o adresã prin care îi solicitau sã atace în Contencios Administrativ hotãrârile adoptate în şedinţa din data de 4 iulie.
Textul acestei adrese este demnã de un extemporal semnat de celebrul elev Gâgã. Vã redãm textul integral.
„Domnului Prefect Mustãþea Vasile
Subsemnaţii Niţulescu Dan Victor Radu, Dumitru Constantin, Bobe Ion, Budulea Daniel, Vasilache Ion, Mihalache Mihai, Dascãlu Octavian, Ispas Sorin, prezenþi la şedinţa extraordinarã convocatã în data de 04.07.2008 de Preşedintele Consiliului Judeţean, domnul Dumitru Beianu, consilieri judeţeni aleşi pe listele Partidului Democrat Liberal (PD-L) în urma votului din data de 01.06.2008 şi validaţi în condiţiile legii, solicitãm sã vã sesizaţi şi sã vã exercitaţi PREROGATIVELE, ce vã sunt conferite prin art, 26, din Legea 340/2004, privind instituţia prefectului, în care sens urmeazã a solicita Instanţei de Contencios Administrativ competentã, anularea în totalitate a hotãrârilor adoptate de cãtre Consiliul Judeţean Giurgiu, în şedinţa din 04.07.2008, hotãrâri ce s-au adoptat cu o evidentã încãlcare a legalitãţii.
Precizãm cã respectivele hotãrâri au fost adoptate în cadrul unei şedinţe extraordinare, deşi nu erau îndeplinite condiţiile imperative cerute de articolul 94, alineatul. 2, din Legea 215/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru desfãşurarea unei şedinţe extraordinare.
Ca reprezentant al unei instituţii independentã politic, aveţi obligaţia (legalã şi moralã) de a vã sesiza, a constata ilegalitatea si a acţiona conform prerogativelor ce vã sunt date prin lege, pentru asigurarea respectãrii legalitãţii actelor.”
Aşa sunã textul adresei. La cât de alambicat este, probabil cã semnatarii au amestecat cuvintele într-o pãlãrie şi le-au extras rând pe rând aşa cum le-au cãzut la mânã. Ce spune articolul 94, alineatul 2, din Legea 215. Haideţi sã lecturãm împreunã acest alineat, sã ne lãmurim… nu cu ce avem de-a face, ci cu cine avem de-a face, cu ce consilieri ne-a ales dupã 1 iunie a.c.
„Consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numãrul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresatã preşedintelui consiliului judeţean, în cazuri excepţionale care necesitã adoptarea de mãsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea urmãrilor calamitãţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apãrarea ordinii şi liniştii publice.”
Nu pot spune cu certitudine ce a fost în mintea celui ce a redactat adresa cãtre prefectul judeţului, dar pot bãnui. Spre exemplu, cred cã s-a interpretat eronat art. 94, alin. 2, amestecându-se prerogativele preşedintelui consiliului judeţean cu cele ale prefectului, ajungându-se la concluzia cã nu se impunea o şedinţã extraordinarã atâta vreme cât nu s-au înregistrat pe raza judeþului calamitãţi, catastrofe, incendii, epidemii etc.
Dacã s-ar fi citit cu atenţie, prima parte a aliniatului 2 lucrurile ar fi fost extreme de limpezi pentru oricine. Reluãm pasajul, invitându-i pe pedelişti sã-ţi ia notiţe: “Consiliul judeţean se poate întruni în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numãrul membrilor.”
Aici încheiem citatul, pentru cã restul, în cazul şedinţei din data de 4 iulie, nu mai conteazã. Iatã cã nici nu au debutat bine şi consilierii pedelişti îşi trag singuri un şut în târtiţã, umplându-se de ridicol, demonstrându-ne cât de bine cunosc ei Legea 215, legea administraţiei publice locale, un fel de Biblie pentru orice consilier.
Hotãrârea care scoate Zona Liberã de sub administrarea Consiliului Judeţean va produce efecte previzibile la nivelul organigramei, deoarece foarte mulţi dintre cei ce au condus pânã acum destinele Zonei Libere Giurgiu vor fi puşi pe liber; mai mult, vor fi obligaţi sã dea socotealã pentru maniera defectuoasã în care au condus zona.
Din acest motiv, ca o ultimã încercare de a bloca aceastã hotãrâre, sau mãcar amânarea deciziei pânã când vor avea drept de vot, consilierii încã nejuraţi ai PDL au înaintat prefectului Vasile Mustãţea o adresã prin care îi solicitau sã atace în Contencios Administrativ hotãrârile adoptate în şedinţa din data de 4 iulie.
Textul acestei adrese este demnã de un extemporal semnat de celebrul elev Gâgã. Vã redãm textul integral.
„Domnului Prefect Mustãþea Vasile
Subsemnaţii Niţulescu Dan Victor Radu, Dumitru Constantin, Bobe Ion, Budulea Daniel, Vasilache Ion, Mihalache Mihai, Dascãlu Octavian, Ispas Sorin, prezenþi la şedinţa extraordinarã convocatã în data de 04.07.2008 de Preşedintele Consiliului Judeţean, domnul Dumitru Beianu, consilieri judeţeni aleşi pe listele Partidului Democrat Liberal (PD-L) în urma votului din data de 01.06.2008 şi validaţi în condiţiile legii, solicitãm sã vã sesizaţi şi sã vã exercitaţi PREROGATIVELE, ce vã sunt conferite prin art, 26, din Legea 340/2004, privind instituţia prefectului, în care sens urmeazã a solicita Instanţei de Contencios Administrativ competentã, anularea în totalitate a hotãrârilor adoptate de cãtre Consiliul Judeţean Giurgiu, în şedinţa din 04.07.2008, hotãrâri ce s-au adoptat cu o evidentã încãlcare a legalitãţii.
Precizãm cã respectivele hotãrâri au fost adoptate în cadrul unei şedinţe extraordinare, deşi nu erau îndeplinite condiţiile imperative cerute de articolul 94, alineatul. 2, din Legea 215/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru desfãşurarea unei şedinţe extraordinare.
Ca reprezentant al unei instituţii independentã politic, aveţi obligaţia (legalã şi moralã) de a vã sesiza, a constata ilegalitatea si a acţiona conform prerogativelor ce vã sunt date prin lege, pentru asigurarea respectãrii legalitãţii actelor.”
Aşa sunã textul adresei. La cât de alambicat este, probabil cã semnatarii au amestecat cuvintele într-o pãlãrie şi le-au extras rând pe rând aşa cum le-au cãzut la mânã. Ce spune articolul 94, alineatul 2, din Legea 215. Haideţi sã lecturãm împreunã acest alineat, sã ne lãmurim… nu cu ce avem de-a face, ci cu cine avem de-a face, cu ce consilieri ne-a ales dupã 1 iunie a.c.
„Consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numãrul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresatã preşedintelui consiliului judeţean, în cazuri excepţionale care necesitã adoptarea de mãsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea urmãrilor calamitãţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apãrarea ordinii şi liniştii publice.”
Nu pot spune cu certitudine ce a fost în mintea celui ce a redactat adresa cãtre prefectul judeţului, dar pot bãnui. Spre exemplu, cred cã s-a interpretat eronat art. 94, alin. 2, amestecându-se prerogativele preşedintelui consiliului judeţean cu cele ale prefectului, ajungându-se la concluzia cã nu se impunea o şedinţã extraordinarã atâta vreme cât nu s-au înregistrat pe raza judeþului calamitãţi, catastrofe, incendii, epidemii etc.
Dacã s-ar fi citit cu atenţie, prima parte a aliniatului 2 lucrurile ar fi fost extreme de limpezi pentru oricine. Reluãm pasajul, invitându-i pe pedelişti sã-ţi ia notiţe: “Consiliul judeţean se poate întruni în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numãrul membrilor.”
Aici încheiem citatul, pentru cã restul, în cazul şedinţei din data de 4 iulie, nu mai conteazã. Iatã cã nici nu au debutat bine şi consilierii pedelişti îşi trag singuri un şut în târtiţã, umplându-se de ridicol, demonstrându-ne cât de bine cunosc ei Legea 215, legea administraţiei publice locale, un fel de Biblie pentru orice consilier.
14 iulie 2008
Comana a fost una dintre localităţile unde pedeliştii s-au impus prin teroare. Bande de huligani portocalii au terorizat comuna. În final... câştigător a fost candidatul PD-L. Fricoşi, laşi, temători, aşa s-au arătat locuitorii din comuna Comana. Suntem obligaţi să spunem că îşi au primarul pe care-l merită. 4 ani vor fi mânaţi de la spate cu bâta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)