Boxerul roman Jo Jo Dan l-a invins, la puncte, vineri noaptea, pe argentinianul Sergio Gomez şi şi-a păstrat titlurile WBC Continental Americas şi NABA la categoria superuşoară. Partida a avut loc în sala Rapid din Capitală.
JO JO DAN, pugilistul născut la Giurgiu, a acordat publicaţiei Click un interviu în care-şi povesteşte drumul spre marea performanţă. O adevărată aventură demnă de un scenariu pentru Hollywood. Spicuim din interviul publicat în Click.
(...)Ionuţ a început boxul la 13 ani, după ce a prins gustul sportului cu mănuşi de la fratele său mai mic. Prima experienţă a fost însă un eşec, după cum singur ne povesteşte: “Ţin minte că la primul meu drum spre sala de antrenament m-am întâlnit cu mama, care tocmai venea de la şcoală, după o şedinţă cu părinţi. Era supărată pentru că nu aveam notele pe care şi le dorea... Aveam şi absenţe, aşa că m-a întors din drum. Nu m-a lăsat la box”. După două săptămâni de rugăminţi, “Jo Jo Dan” a ajuns la antrenamente.
“De atunci mi-a intrat în sânge boxul. Este ca un virus, ca un drog de care nu mă mai satur niciodată. Eu efectiv trăiesc pentru box”, spune tânărul sportiv. Ionuţ ne mărturiseşte că nu îi place violenţa şi că singurele momente în care acceptă confruntările fizice se petrec în ring: “Nu sunt un tip conflictual. De altfel, nici nu ştiu dacă m-am bătut vreodată cu cineva fără motiv. Prefer să dau toţi pumnii în ring”.
Cariera lui a avut suişuri şi coborâşuri. Considerat o adevărată speranţă la boxul amator, nu a reuşit niciodată să confirme. A clacat la fiecare competiţie majoră la care a participat. “Cred că a fost o problemă psihică. Nu am reuşit să mă motivez să obţin performanţe notabile”, recunoaşte Ionuţ, apoi continuă: “Mie îmi place boxul-spectacol. Nu suport genul de meciuri în care trebuie să fug după adversar. Mie îmi place să mă lupt, să boxez în adevăratul sens al cuvântului. De aceea, cred că boxul profesionist mi se potriveşte mult mai bine, pentru că nu sunt atâtea restricţii, lupta este mai liberă”.
Aventura lui “Jo Jo Dan” la profesionişti a început în Canada, însă nu a fost un succes din punct de vedere managerial. Boxerul a fost luat din România de Adrian Teodorescu şi dus peste Ocean. În Canada, nimic din ce i s-a promis nu i s-a oferit, aşa că a fost nevoit să muncească din greu pentru a se putea întreţine. “În afară de casă şi mâncare, nu mi-a dat nimic din ce prevedea contractul. Boxam pe sume mici şi nu prea mă ajungeam cu banii. Am lucrat o perioadă în construcţii, separat de box, pentru că viaţa nu era deloc uşoară”, mărturiseşte tânărul născut la Giurgiu.
Pugilistul a trecut cu bine peste perioada mai puţin plăcută o dată cu semnarea unui contract cu InterBox: “M-am chinuit aproape un an de zile prin tribunale cu Adrian Teodorescu. Am cheltuit aproape 10.000 de dolari cu procesele, pentru că el nu voia să renunţe la contract şi eu voiam neapărat să semnez cu InterBox. Ne-am înţeles în cele din urmă, dar până în 2009 trebuie să-i dau 10% din tot ce câştig la fiecare gală”.
“Jo Jo Dan” nu a renunţat să muncească şi, în paralel cu sportul, lucrează la o companie care produce elicoptere: “Nu mi-e uşor, însă nu m-am ferit niciodată de muncă. După cele două antrenamente zilnice pe care le am, de la ora 3 şi jumătate până seara, lucrez la o firmă care face elicoptere. Fac curat în zona în care se produc diferite piese”.
7 iunie 2009
4 iunie 2009
Mită electorală marca PSD Giurgiu
Cine a urmărit Realitatea Tv a putut viziona un filmuleţ facut de jurnaliştii de la Caţavencu. Imaginile au fost filmate într-un sediu PSD din Bucureşti. Un pesedist îi invita pe oameni să voteze pentru PSD contra a 500 de mii votul. Celor interesaţi le explica şi maniera de vot şi modul în care vor intra în posesia banilor.
Ei bine, vă prezentăm şi noi un filmuleţ, să vă faceţi o ideea de cum înţeleg pesediştii din Giurgiu să atragă oamenii la vot.
În mod intenţionat nu difuzîm şi chipul femeii care ni s-a destăinuit. Se înţelege lesne de ce.
Ei bine, vă prezentăm şi noi un filmuleţ, să vă faceţi o ideea de cum înţeleg pesediştii din Giurgiu să atragă oamenii la vot.
În mod intenţionat nu difuzîm şi chipul femeii care ni s-a destăinuit. Se înţelege lesne de ce.
3 iunie 2009
Uite hoţul, nu e hoţul
În nopatea de vineri spre sâmbătă (29/30 mai a.c.) bustul din bronz al maiorului erou Aristide Poulopoulo, căzut pe front în anul 1917, născut în Giurgiu, a fost ţinta “culegătorilor” de fier vechi, care au ginit faptul că statuia nu este bine înfiptă în soclul înalt de circa 1,80 m şi au încercat să o ciordească.
Sursele noastre de informaţii ne-au detaliat filmul evenimentului.
În noaptea cu pricina hoţii au trântit bustul din bronz de pe soclu. Tocmai când se pregăteau să transporte statuia la utilajul cu care ar fi trebuit să o roiască, a trecut prin zonă o patrulă a Poliţiei Comunitare. Hoţii au lăsat statuia şi au rupt-o la fugă. Poliţiştii au apelat la ajuroare prin staţia radio şi în scurt timp, după un sprint mai prelungit, au fost prinşi hoţii.
Iată varianta oficială a acestui incident, prezentată presei locale: Vântul (nopatea cu pricina a fost una extrem de calmă- n.n.) a trântit de pe soclu statuia lui Poulopoulo. (Bustul are cel puţin 100 kg!- n.n.) Dimineaţa, o femeie care trecea prin zonă, a văzut bustul căzut la baza soclului şi ne-a anunţat. Nu avem indicii că s-ar fi încercat să se fure respectivul bust din bronz.
Este inexplicabilă poziţia purtătorului de cuvânt al instituţiei şi dezimforamarea sistematică a opiniei publice. Dacă cineva are vreo explicaţie cât de cât plauzibilă, să ne-o împărtăşească şi nouă. Până atunci daţi-ne voie să credem că avem de-a face cu incompetenţă pe bani publici. Şi nu puţini.
30 mai 2009
Pumnul de fier de la Giurgiu
Scris de sictireli pe 05/28/2009
În cazul încasatorilor de la Administraţia Naţională a Drumurilor Giurgiu, surprinşi cu botul în blidul cu miere al şpăgii, eliberaţi din arestul poliţiei pe motivul că nu sunt un pericol public, dar cu menţiunea că nu pot părăsi municipiul 29 de zile, avocaţii au atacat decizia magistraţilor la Curtea de Apel Bucureşti. Curtea de Apel va decide pe 1 iunie dacă cei opt angajaţi ai serviciului de încasare taxe au voie, sau nu, să părăsească localitatea.
La rândul lor procurorii au făcut şi ei apel împotriva deciziei de a fi cercetăţi în libertate cei opt. Prim-procurorul Radu Rădulescu, declara presei locale şi naţionale că banii descoperiţi în sediul adimistraţiei ar fi urmat să fie împărţiţi între angajaţi şi şefii lor.
Până aici nu ne-a spus nimic nou.
„Banii erau în pachete de ţigări, în cutii, pe dulap, după dulap… (Numai în buzunare nu – n.n.) Cei opt audiaţi au declarat că nu cunosc provenienţa banilor şi că nu ar fi pretins şi primit banii. Unii dintre lucrători au declarat chiar că banii ar fi fost puşi acolo de altcineva. “, a spus prim-procurorul Rădulescu. Apoi, face o declaraţie ce se vrea a fi şoc: “Sunt un pic dezamăgit. (Încă un dezamăgit în ţara asta? În ritmul ăsta unde o să ajungem?- .n.n.) Este decizia magistraţilor, o respect, dar vă spun că sunt hotărât să plec la pensie, am 34 de ani de muncă şi simt că mă lupt cu morile de vânt.”.
Domnuuuu prim-procuror, nea Radule, în Vama Giurgiu, în special la AND, se dă şpagă de ani buni. Matale pe unde ai trecut spre Bulgaria, nu prin Vama Giurgiu? Şiiiii???, nu plăteşti taxă de pod? Cât ai dat ultima dată? Poţi să ne arăţi chitanţa?
Magistraţii ţi-au respins dosărelul pe bună dreptate. Era subţirel, bre! Te miri de ce-şi bat joc casierii-încasatori de acuzaţiile lu’ matale? Dacă nu ai ştiut cum să-ţi organizezi echipa de intervenţie, aşa îţi trebuie. Ai vrut să faci show. De Show ai parte acum. Cât îţi lua să organizezi, pe tăcute, un flagrant, cu bani pe care să scrii MITĂ, MITĂ, MITĂ... Aşa că, lasă-ne cu vrăjeli cu demisie şi alte mofturi cu vânturile cu care, cică te lupţi. Mai bine pune-i pe liber pe procurorii din subordine care s-au ocupat de caz.
Dar, cum, mama dracu, să se întâmple aşa ceva? La Giurgiu până şi Cucu, purtătorul de cruci la înmormântări, ştie că mulţi avocaţi, procurori, judecători, poliţişti şi magistraţi sunt ca degetele unei mâini, strânse într-un pumb. Un pumn care ori loveşte dacă îţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala, ori se deschide la prima vedere a unor euroi.
În cazul încasatorilor de la Administraţia Naţională a Drumurilor Giurgiu, surprinşi cu botul în blidul cu miere al şpăgii, eliberaţi din arestul poliţiei pe motivul că nu sunt un pericol public, dar cu menţiunea că nu pot părăsi municipiul 29 de zile, avocaţii au atacat decizia magistraţilor la Curtea de Apel Bucureşti. Curtea de Apel va decide pe 1 iunie dacă cei opt angajaţi ai serviciului de încasare taxe au voie, sau nu, să părăsească localitatea.
La rândul lor procurorii au făcut şi ei apel împotriva deciziei de a fi cercetăţi în libertate cei opt. Prim-procurorul Radu Rădulescu, declara presei locale şi naţionale că banii descoperiţi în sediul adimistraţiei ar fi urmat să fie împărţiţi între angajaţi şi şefii lor.
Până aici nu ne-a spus nimic nou.
„Banii erau în pachete de ţigări, în cutii, pe dulap, după dulap… (Numai în buzunare nu – n.n.) Cei opt audiaţi au declarat că nu cunosc provenienţa banilor şi că nu ar fi pretins şi primit banii. Unii dintre lucrători au declarat chiar că banii ar fi fost puşi acolo de altcineva. “, a spus prim-procurorul Rădulescu. Apoi, face o declaraţie ce se vrea a fi şoc: “Sunt un pic dezamăgit. (Încă un dezamăgit în ţara asta? În ritmul ăsta unde o să ajungem?- .n.n.) Este decizia magistraţilor, o respect, dar vă spun că sunt hotărât să plec la pensie, am 34 de ani de muncă şi simt că mă lupt cu morile de vânt.”.
Domnuuuu prim-procuror, nea Radule, în Vama Giurgiu, în special la AND, se dă şpagă de ani buni. Matale pe unde ai trecut spre Bulgaria, nu prin Vama Giurgiu? Şiiiii???, nu plăteşti taxă de pod? Cât ai dat ultima dată? Poţi să ne arăţi chitanţa?
Magistraţii ţi-au respins dosărelul pe bună dreptate. Era subţirel, bre! Te miri de ce-şi bat joc casierii-încasatori de acuzaţiile lu’ matale? Dacă nu ai ştiut cum să-ţi organizezi echipa de intervenţie, aşa îţi trebuie. Ai vrut să faci show. De Show ai parte acum. Cât îţi lua să organizezi, pe tăcute, un flagrant, cu bani pe care să scrii MITĂ, MITĂ, MITĂ... Aşa că, lasă-ne cu vrăjeli cu demisie şi alte mofturi cu vânturile cu care, cică te lupţi. Mai bine pune-i pe liber pe procurorii din subordine care s-au ocupat de caz.
Dar, cum, mama dracu, să se întâmple aşa ceva? La Giurgiu până şi Cucu, purtătorul de cruci la înmormântări, ştie că mulţi avocaţi, procurori, judecători, poliţişti şi magistraţi sunt ca degetele unei mâini, strânse într-un pumb. Un pumn care ori loveşte dacă îţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala, ori se deschide la prima vedere a unor euroi.
29 mai 2009
Pedeliştii culeg cu power, flower de pe buzele Elenei
Rar mi-a fost dat să văd o solidaritate de partid mai strong ca la PDL. Beton armat. Dai cu rachete sol-sol şi nu se fisurează.
Nu s-a tăvălit bine EBA prin iarba ce nu produce dependenţă, ci doar un soi de aiureală, că s-au găsit nişte gurişti portocalii să-i distileze intenţiile şi prostiile.
Unul dintre aceştia este Costică Canachiu, membru marcant al PDL, membru al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţional, în Parlamentul României. În opinia acestui domn, tâmpenia scoasă pe cioc de EBA este doar o chestiune de teribilism, ce ne aminteşte de mişcarea Flower-Power. Care, în paranteză fie spus, a avut rostul ei în perioada respectivă.
Florile de marijuana, ce i-au înflorit Ebei pe buze la emisiunea lui Ciutacu, au fost adunate, petală cu petală de Canachiu, care, a dorit să facă o distincţie între lupta antidrog şi diminuarea consumului de droguri prin dezbateri publice şi, de ce nu, prin declaraţii de genul celor făcute de inconştienta candidată. Băi, nene, ai boala lui Calache!!!
Membrii Agenţiei de Luptă Antidrog (ALA) ar trebui să se autosesizeze şi să-i pună EBEI câteva întrebări incomode. De exemplu, să o întrebe unde se cultivă marijuana, ce inflorescenţă are, care este prioada optimă de cules, ce efecte are consumul de marijuana asupra sistemului nervos central al economiei româneşti, ce flower-power-ul mă-si a vrut să spună cu legalizarea marijuanei?
În loc să intre în pământ de ruşine, micuţa se duce în vizită la o grădiniţă din Ploieşti, unde le citeşte copiilor un fragment din, normal!, Albă ca Zăpada... care îţi dă aaariiiipi. Apoi se întâlneşte cu nişte adolescenţi, cu nişte studenţi. Pe adolescenţi îi îmvaţă cum să răsucească foiţa la ţigară, iar pe studenţi cum să o frece între degete.
Traian Băsescu, recent miruit la Athos, la revenirea la cele lumeşti în Alba Iulia, pentru o bălăceală de mulţime, ar trebui să ne spună dacă este de acord să o vadă pe fii-sa cu barza în cioc, trăgând cu poftă.
Nu s-a tăvălit bine EBA prin iarba ce nu produce dependenţă, ci doar un soi de aiureală, că s-au găsit nişte gurişti portocalii să-i distileze intenţiile şi prostiile.
Unul dintre aceştia este Costică Canachiu, membru marcant al PDL, membru al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţional, în Parlamentul României. În opinia acestui domn, tâmpenia scoasă pe cioc de EBA este doar o chestiune de teribilism, ce ne aminteşte de mişcarea Flower-Power. Care, în paranteză fie spus, a avut rostul ei în perioada respectivă.
Florile de marijuana, ce i-au înflorit Ebei pe buze la emisiunea lui Ciutacu, au fost adunate, petală cu petală de Canachiu, care, a dorit să facă o distincţie între lupta antidrog şi diminuarea consumului de droguri prin dezbateri publice şi, de ce nu, prin declaraţii de genul celor făcute de inconştienta candidată. Băi, nene, ai boala lui Calache!!!
Membrii Agenţiei de Luptă Antidrog (ALA) ar trebui să se autosesizeze şi să-i pună EBEI câteva întrebări incomode. De exemplu, să o întrebe unde se cultivă marijuana, ce inflorescenţă are, care este prioada optimă de cules, ce efecte are consumul de marijuana asupra sistemului nervos central al economiei româneşti, ce flower-power-ul mă-si a vrut să spună cu legalizarea marijuanei?
În loc să intre în pământ de ruşine, micuţa se duce în vizită la o grădiniţă din Ploieşti, unde le citeşte copiilor un fragment din, normal!, Albă ca Zăpada... care îţi dă aaariiiipi. Apoi se întâlneşte cu nişte adolescenţi, cu nişte studenţi. Pe adolescenţi îi îmvaţă cum să răsucească foiţa la ţigară, iar pe studenţi cum să o frece între degete.
Traian Băsescu, recent miruit la Athos, la revenirea la cele lumeşti în Alba Iulia, pentru o bălăceală de mulţime, ar trebui să ne spună dacă este de acord să o vadă pe fii-sa cu barza în cioc, trăgând cu poftă.
Lebăda-nunceag
Cea mai tare ştire publicată astăzi în presa din România este următoarea:
"Un bărbat a apucat o lebădă vie de gât şi a folosit-o pe post de armă pentru a-şi ataca oponentul în timpul unei altercaţii pe malul unui râu în München, însă, din fericire, pasărea a scăpat nevătămată.
Potrivit presei locale, bărbatul, identificat doar ca Sebastian P. a atacat şi lovit un turist cu ce a apucat, printre care lebăda, sticle şi chiar un grătar cu cărbuni aprinşi. Victima a scăpat cu răni uşoare. Atacatorul, în stare de ebrietate în momentul incidentului, a fost condamnat de un tribunal din München la doi ani de închisoare cu suspendare."
Iată că românii au înţeles, în fine, că lebedele sunt bune şi pe post de nunceag (armă de autoapărare folosită experţi în arte marţiale -n.n.) nu numai la tigaie sau pe grătarul încins deja; deducem noi nehaliţii. Seby şi-a bătut adversarul de i-au mers fulgii. Motiv pentru care românul nostru a fost condamnat, mai şpriţ de vară, la numai 2 ani de închisoare şi nu la expulzare din Germania, cum s-ar fi întâmplat dacă atacatorul, după ce a frăgezit zburătoarea pe spinarea oponentului, ar fi pus-o pe grătar.
Presa, Made in Germany, împerfectă ca de obicei, nu precizează două lucruri importante. 1) De la ce a început incidentul, lăsându-ne pe noi să deducem. 2) Pentru ce a primit românul 2 ani de închisoare. Pentru vătămare corporală sau pentru folosirea lebedei pe post de armă... albă.
"Un bărbat a apucat o lebădă vie de gât şi a folosit-o pe post de armă pentru a-şi ataca oponentul în timpul unei altercaţii pe malul unui râu în München, însă, din fericire, pasărea a scăpat nevătămată.
Potrivit presei locale, bărbatul, identificat doar ca Sebastian P. a atacat şi lovit un turist cu ce a apucat, printre care lebăda, sticle şi chiar un grătar cu cărbuni aprinşi. Victima a scăpat cu răni uşoare. Atacatorul, în stare de ebrietate în momentul incidentului, a fost condamnat de un tribunal din München la doi ani de închisoare cu suspendare."
Iată că românii au înţeles, în fine, că lebedele sunt bune şi pe post de nunceag (armă de autoapărare folosită experţi în arte marţiale -n.n.) nu numai la tigaie sau pe grătarul încins deja; deducem noi nehaliţii. Seby şi-a bătut adversarul de i-au mers fulgii. Motiv pentru care românul nostru a fost condamnat, mai şpriţ de vară, la numai 2 ani de închisoare şi nu la expulzare din Germania, cum s-ar fi întâmplat dacă atacatorul, după ce a frăgezit zburătoarea pe spinarea oponentului, ar fi pus-o pe grătar.
Presa, Made in Germany, împerfectă ca de obicei, nu precizează două lucruri importante. 1) De la ce a început incidentul, lăsându-ne pe noi să deducem. 2) Pentru ce a primit românul 2 ani de închisoare. Pentru vătămare corporală sau pentru folosirea lebedei pe post de armă... albă.
27 mai 2009
Virusul N1H1 a intrat in România
A fost semnalat primul caz de "gripă porcină" (contaminare cu virusul N1H1) pe teritoriul României. Este vorba despre o tânără de 30 de ani, întoarsă pe 23 mai de la New York şi care s-a prezentat pe 26 mai 2009 la Institutul Matei Balş din Bucureşti. Simptomele contaminării cu virusul N1H1 au apărut la 3 zile de la sosirea în ţară.
Femeia a fost internată împreună cu cei doi copii ai ei şi cu o rudă,. Din fericire prezintă o formă uşoară de gripă. Specialiştii susţin că femeia a contactat virusul pe teritoriul SUA. Pacienta li cei ce o însoţeau a fost lăsată să meargă acasă şi se află sub supraveghere.
Ce trebuie să facem ca să ne ferim de virusul H1N1?
Să păstrăm o igienă perfectă. Să ne spălăm foarte des pe mâini, cu apă şi săpun.
Să spălăm bine fructele şi legumele. Să consumăm cât mai multe fructe proaspete, pentru că fortifică organismul. Este recomandabil să dezinfectăm lucrurile pe care le cumpărăm din magazine. Să evităm contactul cu mulţimile.
Să strănutăm pe umăr – nu în palmă – în aşa fel încât să evităm, eventuala transmitere a virusului.
Să folosim pentru nas batiste de unică folosinţă şi după folosire, să le aruncăm la coşuri de gunoi, în nici un caz pe jos.
Ce facem dacă avem simptome?
În cazul în care facem febră mare, ne curge nasul abundent şi tuşim sec, pe fondul unei strări generale proaste, trebuie să ne prezentăm imediat la Institutul “Matei Balş” din Bucureşti sau la cel mai apropiat spital de boli infecţioase.
Femeia a fost internată împreună cu cei doi copii ai ei şi cu o rudă,. Din fericire prezintă o formă uşoară de gripă. Specialiştii susţin că femeia a contactat virusul pe teritoriul SUA. Pacienta li cei ce o însoţeau a fost lăsată să meargă acasă şi se află sub supraveghere.
Ce trebuie să facem ca să ne ferim de virusul H1N1?
Să păstrăm o igienă perfectă. Să ne spălăm foarte des pe mâini, cu apă şi săpun.
Să spălăm bine fructele şi legumele. Să consumăm cât mai multe fructe proaspete, pentru că fortifică organismul. Este recomandabil să dezinfectăm lucrurile pe care le cumpărăm din magazine. Să evităm contactul cu mulţimile.
Să strănutăm pe umăr – nu în palmă – în aşa fel încât să evităm, eventuala transmitere a virusului.
Să folosim pentru nas batiste de unică folosinţă şi după folosire, să le aruncăm la coşuri de gunoi, în nici un caz pe jos.
Ce facem dacă avem simptome?
În cazul în care facem febră mare, ne curge nasul abundent şi tuşim sec, pe fondul unei strări generale proaste, trebuie să ne prezentăm imediat la Institutul “Matei Balş” din Bucureşti sau la cel mai apropiat spital de boli infecţioase.
25 mai 2009
Vinul şi veninul lui Voronin
Voronin, această seceră moldoveană îmbârligată cu ciocanul rusesc, declara la un moment dat, când se afla la Bucureşti, ameţit bine după câteva pahare de vin (de unde şi porecla VORONVIN) că doreşte să cucerească Bucureştiul cu vinurile moldoveneşti.
Părea atunci sincer. Părea a fi chiar român, deşi, cum spune el, vorbeşte moldoveneşte şi nu româneşte. Părea ca Voronin a înţeles în ce parte curge fluviul istoriei. Părea doar...
Când i-a ajuns funia la par lui Voronin, pe final de mandat, acesta şi-a dat arama pe faţă. Nu a simţit niciodataă româneşte. Crezându-se Dumnezeul de dincolo de Podul de Flori, moldoveanul şi-a luat poporul la bătaie pentru că s-a săturat de bunăstarea comunistă. Vinovaţii principali pentru anarhie cine puteau să fie dacă nu românii de pe malul occidental al Prutului.
Prin politica sa, ce ne aminteşte de Ceauşescu, Voronin nu a reuşit să cucerească Bucureştiul cu vinurile sale, ci cu sute şi sute de concetăţeni de-ai săi, care stau zeci de ore la coadă să obţină cetăţenia română.
La această oră oficiali din cadrul Direcţiei pentru Cetăţenie au declarat că s-au înregistrat peste 1500 de cereri. Aceleaşi surse susţin că numărul solicitărilor se va duba curând. Iată cu ce a reuşit VORONVIN să cucerească Bucureştiul.
Părea atunci sincer. Părea a fi chiar român, deşi, cum spune el, vorbeşte moldoveneşte şi nu româneşte. Părea ca Voronin a înţeles în ce parte curge fluviul istoriei. Părea doar...
Când i-a ajuns funia la par lui Voronin, pe final de mandat, acesta şi-a dat arama pe faţă. Nu a simţit niciodataă româneşte. Crezându-se Dumnezeul de dincolo de Podul de Flori, moldoveanul şi-a luat poporul la bătaie pentru că s-a săturat de bunăstarea comunistă. Vinovaţii principali pentru anarhie cine puteau să fie dacă nu românii de pe malul occidental al Prutului.
Prin politica sa, ce ne aminteşte de Ceauşescu, Voronin nu a reuşit să cucerească Bucureştiul cu vinurile sale, ci cu sute şi sute de concetăţeni de-ai săi, care stau zeci de ore la coadă să obţină cetăţenia română.
La această oră oficiali din cadrul Direcţiei pentru Cetăţenie au declarat că s-au înregistrat peste 1500 de cereri. Aceleaşi surse susţin că numărul solicitărilor se va duba curând. Iată cu ce a reuşit VORONVIN să cucerească Bucureştiul.
(An)Alfabetul Piedone
Prefectul de Argeş îl va înştiinţa pe primarul sectorului 4 din Bucureşti, Cristian Popescu Piedone, că va trebui să preda carnetul de şofer profesionist în 5 zile de la primirea adresei.
Decizia a survenit în urma unor suspiciuni legate de modul în care Piedone şi-a obţinut carnetul de şofer profesionist. În data de 27.09.2007 actualul primar al sectorului 4 şi-a făcut mutaţie pe raza comunei Priboieni, jud. Arges. Proprietarul casei din Priboieni, nr. 81, este Ion Frunzescu, 61 de ani, un fost bucureştean din sectorul 2. Întrebat dacă îl cunoaşte personal pe Piedone şi dacă l-a luat în spaţiu, Ion Frunzescu a declarat: „Îl ştiu de la televizor, dar nu-l cunosc personal. Nu am semnat nici un act prin care să-l iau în spaţiu. Cred că e o şmecherie“.
Şi prefectul de Argeş, Marcel Proca, declară că obţinerea vizei de flotant nu s-a făcut în condiţiile impuse de lege. Prefectul va solicitat instanţei suspendarea carnetului obţinut în mod suspect de edilul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone.
Dacă va dovedi că flotantul lui Piedone e cu defectu, pe cale de consecinţă Piedone va deveni PIETONE. Dar, chintalicul primar nu se lasă (uşor) deposedat de carnetul obţinut cu sudoarea unei afaceri oneroase şi a decis să atace în instanţă decizia prefectului, el considerând că sute de mii de români au procedat în felul acesta. Adică, mai pe româneşte, au parcurs alfabetul de conducere pe drumuri publice într-o zi.
Ascultaţi-l şi cruciţi-vă. Ăsta ne ia de fraieri. Crede că suntem o naţiune de tâmpiţi.
Decizia a survenit în urma unor suspiciuni legate de modul în care Piedone şi-a obţinut carnetul de şofer profesionist. În data de 27.09.2007 actualul primar al sectorului 4 şi-a făcut mutaţie pe raza comunei Priboieni, jud. Arges. Proprietarul casei din Priboieni, nr. 81, este Ion Frunzescu, 61 de ani, un fost bucureştean din sectorul 2. Întrebat dacă îl cunoaşte personal pe Piedone şi dacă l-a luat în spaţiu, Ion Frunzescu a declarat: „Îl ştiu de la televizor, dar nu-l cunosc personal. Nu am semnat nici un act prin care să-l iau în spaţiu. Cred că e o şmecherie“.
Şi prefectul de Argeş, Marcel Proca, declară că obţinerea vizei de flotant nu s-a făcut în condiţiile impuse de lege. Prefectul va solicitat instanţei suspendarea carnetului obţinut în mod suspect de edilul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone.
Dacă va dovedi că flotantul lui Piedone e cu defectu, pe cale de consecinţă Piedone va deveni PIETONE. Dar, chintalicul primar nu se lasă (uşor) deposedat de carnetul obţinut cu sudoarea unei afaceri oneroase şi a decis să atace în instanţă decizia prefectului, el considerând că sute de mii de români au procedat în felul acesta. Adică, mai pe româneşte, au parcurs alfabetul de conducere pe drumuri publice într-o zi.
Ascultaţi-l şi cruciţi-vă. Ăsta ne ia de fraieri. Crede că suntem o naţiune de tâmpiţi.
22 mai 2009
Agenţia Naţională de Drumuri Giurgiu, ultima strigare
Inspectorii au constatat că a doua zi după control, sumele încasate s-au dublat la AND Giurgiu. Aşadar, prin deducţie logică, nu este vorba doar de cele circa 8 mii de euro, bani găsiţi ascunşi prin pachete de ţigări, obţinuţi într-o tură. Este vorba de o sumă cu mult mai mare. Mai săpaţi, băieţi, poate mai găsiţi ceva. Cine îşi poate imagina că dintr-o dată traficul la Vama Giurgiu s-a dublat. Şoferii au aflat că a intrat frica în oasele încasatorilor şi au ales să treacă graniţa pe la Giurgiu, convinşi fiind că nu vor mai fi jefuiţi?
Puţin probabil, pentrru că românul, din contră, caută să cade la pace cu încasatorii. Toată lumea mulţumită.
Mai repede am crede că cei 8 încasatori au nimerit într-o tură cu trafic mai slăbuţ. Însă, minunea va dura doar 3 zile, după care "traficul" punct ro va reveni la normal.
Puţin probabil, pentrru că românul, din contră, caută să cade la pace cu încasatorii. Toată lumea mulţumită.
Mai repede am crede că cei 8 încasatori au nimerit într-o tură cu trafic mai slăbuţ. Însă, minunea va dura doar 3 zile, după care "traficul" punct ro va reveni la normal.
21 mai 2009
La Giurgiu s-a dat liber la durere-n pix
Cei 8 angajaţi de la Agenţia Naţională de Drumuri - Giurgiu au fost puşi în libertate prin decizia magistraţilor giurgiuveni. S-a dat, cum am spune, liber la durerea-n pix. La câtă avere au strâns cei 8, pentru ei şi şefii lor, de-a lungul timpului, arestul e un tărâm prea îndepărtat. Bulăul este pentru fraieri.
Cred că nu se mai îndoieşte cineva de faptul că descinderea mascaţilor în Vama Giurgiu nu s-a făcut în urma unei monitorizări atente şi în timp îndelungat, ci la comandă.
Păi, vă spun eu o chestie. Nu numai noi, cei de rând, sărim peste rând, ca să fac un joc de cuvinte neinspirat, la trecerea frontierei, plătind taxele la preţ redus. Nu, domnule. Şi procurorii giurgiuveni au făcut asta. Şi nu odata. Am eu informaţiile mele.
Unul din avocati, Emil Vucă, fost procuror, actualmente consilier local, va ataca decizia magistraţilor ca cei 8 să nu părăsească oraşul. În opinia sa, acuzaţia de luare de mită nu se susţine atâta vreme cât nu există dovezi. Şi are dreptate într-un fel, pentru că nimeni nu a făcut sesizare, cu toţii mulţumindu-se să plătească la jumătate şi să treacă Podul. De ce se luptă Vucă să le lărgească celor 8 orizontul? Păi, sunt multe drumuri de făcut la Bucureşti.
Între cei acuzaţi se află familia Dogaru, care are o casă în Frăteşti de-ţi cade faţa. Cei doi lucrează în zona Vamă de peste 10 ani. Au avut timp suficient să pună ban pe ban, din salariu, sa ridice o vilă.
Un altul, pe numele său Cătălin Boboc, cică e sărac şi de aceea locuieşte într-un apartament ANL. (La Giurgiu de mult nu mai locuiesc oamenii săraci în locuinţe ANL!) Dar în casă luxul te cocoşează. De unde bani? Din străinătate, de la Mătuşa Tamara. Boboc nu a fost un om sărac. Băiat deştept. S-a descurcat pe unde a lucrat. Fie în construcţii, fie, iată, la AND. Şi, colac peste pupăză, mai are şi o mătuşă Tamara. Pe care o va împrumuta tuturor colegilor săi surprinşi cu euro în pachetele de ţigări, justificând astfel luxul şi bunăstarea afişată în dispreţul tuturor.
Cei acuzaţi ţipă cât pot că sunt lucraţi de colegi. Avocatul Ion Popescu este şi el de aceeaşi părere. Şi asta mă miră la el. Mai rămâne să ne convingă şi pe noi şi pe procurorii care au alte declaraţii din care nu reiese că ar fi vorba de vreo răzbunare.
Un tip, pe numele său Vasile Marica, preşedintele Alianţei sindicale Sed Lex, cică mita şi şpaga ar avea rădăcini în salariile foarte mici pe care le încasează angajaţii din administraţia publică. Marica vrea să spună că dacă taxatorii din Giurgiu ar fi plătiţi cu cotă parte din încasări, dacă li s-ar acorda sporuri peste sporuri, salarii babane şi prime grase (în plus faţă de cele actuale -n.n.), nu ar mai pune botul la banul nostru şi astfel ar progresa şi profesional. V-am redat acest pasaj ca să aveţi de ce şi de cine râde două zile.
Nu ştie domn Marica faptul că pentru un post la AND se dă şpagă 10 000 de euro? Nu ştie domn Marica faptul că şefii sunt puşi pe criterii politice? Nu ştie domn Marica faptul că o parte din sumele strânse iau calea Bucureştiului, la partid? Nu ştie domn Marica faptul că toate formaţiunile politice ajunse la guvernare şi-au numit oamenii la AND, această vacă de muls?
Pot să vă garantez de pe acum că politicul îşi va băga coada şi cazul se va termina cu pedepse minime. De genul eliberare din funcţie.
Cred că nu se mai îndoieşte cineva de faptul că descinderea mascaţilor în Vama Giurgiu nu s-a făcut în urma unei monitorizări atente şi în timp îndelungat, ci la comandă.
Păi, vă spun eu o chestie. Nu numai noi, cei de rând, sărim peste rând, ca să fac un joc de cuvinte neinspirat, la trecerea frontierei, plătind taxele la preţ redus. Nu, domnule. Şi procurorii giurgiuveni au făcut asta. Şi nu odata. Am eu informaţiile mele.
Unul din avocati, Emil Vucă, fost procuror, actualmente consilier local, va ataca decizia magistraţilor ca cei 8 să nu părăsească oraşul. În opinia sa, acuzaţia de luare de mită nu se susţine atâta vreme cât nu există dovezi. Şi are dreptate într-un fel, pentru că nimeni nu a făcut sesizare, cu toţii mulţumindu-se să plătească la jumătate şi să treacă Podul. De ce se luptă Vucă să le lărgească celor 8 orizontul? Păi, sunt multe drumuri de făcut la Bucureşti.
Între cei acuzaţi se află familia Dogaru, care are o casă în Frăteşti de-ţi cade faţa. Cei doi lucrează în zona Vamă de peste 10 ani. Au avut timp suficient să pună ban pe ban, din salariu, sa ridice o vilă.
Un altul, pe numele său Cătălin Boboc, cică e sărac şi de aceea locuieşte într-un apartament ANL. (La Giurgiu de mult nu mai locuiesc oamenii săraci în locuinţe ANL!) Dar în casă luxul te cocoşează. De unde bani? Din străinătate, de la Mătuşa Tamara. Boboc nu a fost un om sărac. Băiat deştept. S-a descurcat pe unde a lucrat. Fie în construcţii, fie, iată, la AND. Şi, colac peste pupăză, mai are şi o mătuşă Tamara. Pe care o va împrumuta tuturor colegilor săi surprinşi cu euro în pachetele de ţigări, justificând astfel luxul şi bunăstarea afişată în dispreţul tuturor.
Cei acuzaţi ţipă cât pot că sunt lucraţi de colegi. Avocatul Ion Popescu este şi el de aceeaşi părere. Şi asta mă miră la el. Mai rămâne să ne convingă şi pe noi şi pe procurorii care au alte declaraţii din care nu reiese că ar fi vorba de vreo răzbunare.
Un tip, pe numele său Vasile Marica, preşedintele Alianţei sindicale Sed Lex, cică mita şi şpaga ar avea rădăcini în salariile foarte mici pe care le încasează angajaţii din administraţia publică. Marica vrea să spună că dacă taxatorii din Giurgiu ar fi plătiţi cu cotă parte din încasări, dacă li s-ar acorda sporuri peste sporuri, salarii babane şi prime grase (în plus faţă de cele actuale -n.n.), nu ar mai pune botul la banul nostru şi astfel ar progresa şi profesional. V-am redat acest pasaj ca să aveţi de ce şi de cine râde două zile.
Nu ştie domn Marica faptul că pentru un post la AND se dă şpagă 10 000 de euro? Nu ştie domn Marica faptul că şefii sunt puşi pe criterii politice? Nu ştie domn Marica faptul că o parte din sumele strânse iau calea Bucureştiului, la partid? Nu ştie domn Marica faptul că toate formaţiunile politice ajunse la guvernare şi-au numit oamenii la AND, această vacă de muls?
Pot să vă garantez de pe acum că politicul îşi va băga coada şi cazul se va termina cu pedepse minime. De genul eliberare din funcţie.
20 mai 2009
El Dorado la Giurgiu
Administraţia Naţională a Drumurilor de la Giurgiu a fost totdeauna un El Dorado, o vacă de muls pentru foarte mulţi angajaţi ai administraţiei. Dar nu numai angajaţii au băgat mâna în butoiul cu miere. Administraţia a fost folosită de multe ori ca sursă de venit pentru diverse formaţiuni politice, diverse personaje politice. Posturile de şef la AND Giurgiu şi cel de casier au fost totdeauna extrem de vânate. Scandalurile nu sunt noi aici. Ele s-au repetat ciclic. Orice soluţie aplicată nu a putut pune stop acestui adevărat fenomen. Dacă i-aţi vedea pe angajaţii de la AND ce case şi maşini au, aţi înţelege iute de ce toţi giurgiuvenii vor la AND Giurgiu să taxeze TIR-urile la trecerea peste Podul Prieteniei.
În noaptea de marţi, 19 mai, 8 angajaţi (casieri) din AND Giurgiu au fost suprinşi de către organele de control având asupra lor circa 8 000 de euro, bani pe care nu-i puteau justifica. După deschindere, casierii au primit mandat de reţinere. Cei 8 se ocupau cu colectarea taxei de pod, din care o bună parte o băgau în buzunare. După audieri au fost reţinuţi pentru luare de mită.
Directorul de la AND Giurgiu, Marian Minea, se arată surprins de faptul că angajaţii săi au pus botul la taxe. Să vedem dacă va fi tot atât de suprins după ce va da cu subsemnatul în faţa procurorilor, pentru că doi au declarat că mare parte din sumele colectate se drenau către şefi şi persoane cu influenţă. Mai mult, unii au declarat că şefii de agenţie făceau presiuni şi trafic de influenţă asupra lor. (N.B. Atenţie! Acuzaţiile se referă la şefi, ceea ce înseamnă că buba era coaptă acolo de ani de zile!) Ce fel de presiuni?? E simplu de răspuns la a această întrebare.
Azi, miercuri 20 mai, cei 8 vor fi aduşi în faţa magistraţilor cu propunerea de reţinere pentru o perioadă de 29 de zile. La rândul său actualul director AND Giurgiu va fi chemat la audieri la Parchetul Giurgiu.
Dacă presa naţională nu ar fi insistat să noteze şi un punct de vedere al IPJ Giurgiu, această instituţie ar fi trecut evenimentul sub tăcere. De altfel, declaraţiile purtătorului de cuvânt al IPJ Giurgiu nu a adus nimic nou în chestiune. Aceeaşi limbă de lemn a bătut ca o toacă.
În mod firesc, la finalul anchetei ar trebui să asistăm la un cutremur de proporţii la AND Giurgiu, dar şi în unele cercuri politice. Să vedem dacă va fi aşa.
P.S. Din informaţiile noastre, şeful AND Giurgiu este numit de PDL Giurgiu. Am dorit să-l contactăm telefonic pe preşedintele PDL Giurgiu, dar nu răspunde. O fi ştiind el de ce tace.
În noaptea de marţi, 19 mai, 8 angajaţi (casieri) din AND Giurgiu au fost suprinşi de către organele de control având asupra lor circa 8 000 de euro, bani pe care nu-i puteau justifica. După deschindere, casierii au primit mandat de reţinere. Cei 8 se ocupau cu colectarea taxei de pod, din care o bună parte o băgau în buzunare. După audieri au fost reţinuţi pentru luare de mită.
Directorul de la AND Giurgiu, Marian Minea, se arată surprins de faptul că angajaţii săi au pus botul la taxe. Să vedem dacă va fi tot atât de suprins după ce va da cu subsemnatul în faţa procurorilor, pentru că doi au declarat că mare parte din sumele colectate se drenau către şefi şi persoane cu influenţă. Mai mult, unii au declarat că şefii de agenţie făceau presiuni şi trafic de influenţă asupra lor. (N.B. Atenţie! Acuzaţiile se referă la şefi, ceea ce înseamnă că buba era coaptă acolo de ani de zile!) Ce fel de presiuni?? E simplu de răspuns la a această întrebare.
Azi, miercuri 20 mai, cei 8 vor fi aduşi în faţa magistraţilor cu propunerea de reţinere pentru o perioadă de 29 de zile. La rândul său actualul director AND Giurgiu va fi chemat la audieri la Parchetul Giurgiu.
Dacă presa naţională nu ar fi insistat să noteze şi un punct de vedere al IPJ Giurgiu, această instituţie ar fi trecut evenimentul sub tăcere. De altfel, declaraţiile purtătorului de cuvânt al IPJ Giurgiu nu a adus nimic nou în chestiune. Aceeaşi limbă de lemn a bătut ca o toacă.
În mod firesc, la finalul anchetei ar trebui să asistăm la un cutremur de proporţii la AND Giurgiu, dar şi în unele cercuri politice. Să vedem dacă va fi aşa.
P.S. Din informaţiile noastre, şeful AND Giurgiu este numit de PDL Giurgiu. Am dorit să-l contactăm telefonic pe preşedintele PDL Giurgiu, dar nu răspunde. O fi ştiind el de ce tace.
19 mai 2009
Dezamăgirea şi lehamitea
Traian Băsescu, prezent la Paris într-o vizită de stat, a declarat în faţa reprezentanţilor diasporei româneşti, a românilor aflaţi în Paris pentru o vreme mai lungă sau mai scurtă, că este dezamăgit de actuala formulă de guvernare. Nici nu e prea greu să fii dezamăgit. Ei, da, Băsescu este dezamăgit de H2O-ul de ploaie PDL-PSD.
Când a clocit actuala formulă PDL-PSD, Băsescu s-a arătat extrem de mulţumit, de parcă ar fi produs apă grea pentru reactorul nuclear al unui guvern ciudat. Mai mult, l-a parafrazat într-un fel pe Mihai Viteazu, declarând că şi-a văzut visul cu ochii. A mai spus în decembrie 2008: "Este un compromis, care nu compromite.". Dar, să revenim la omul nostru revenit din Franţa. Declaraţia sa a fost dată la Paris nu întâmplător. Românii din Paris nu ştiu să huiduie, nu ştiu să fluiere, dar mai ales nu înţeleg cum poate dreapta să se alieze cu stânga, cum pot coabita la guvernare două partide care s-au muşcat de părţile moi ani de zile. Românii din Franţa cred orice spune Băsescu, nu trăiesc cu el în cârcă zi de zi. Probabil l-au crezut şi când a spus că e dezamăgit. În felul acesta Băsescu şi-a primit iertarea.
Eu nu cred că este dezamăgit. Blufează. O spune la mişto. Are un dublu limbaj. Acasă va nuanţa declaraţia şi va spune că e dezamăgit de ministrii PSD. De aceea cred că s-a gândit că ar fi bine să spună ceva ce... n-a auzit Parisul. A reuşit. Uite că acum a auzit. Adică, demiurgul se arată dezamăgit de creaţia sa. Mai tranşant, ar fi putut să spună: "Am creat un monstru". Aşa ceva chiar nu a mai auzit Parisul din gura unui preşedinte de stat.
Bun, să spunem că este dezamăgit. Şi cu asta ce am făcut? Stăm aşa, cu dezamăgirea preşedinţială în spate? Dezamăgirea lui Băsescu nu este o cocoaşă să poţi pune mâna pe ea, ca să-ţi meargă bine. Nu. E o dezamăgire care produce nenorociri.
Ei, şi? Preşedintele e dezamăgit, ursul merge mai departe. Şi dacă e dezamăgit ce câştig avem? El cu dezamăgirea noi cu nenorocirea. S-a mai arătat odată dezamăgit, când şi-a asumat responsabilitatea pentru decizia de a promova legea de mărire a salariilor profesorilor. Bravo! Şi? Care-i costul pe care ar trebui să-l plătească pentru această decizie eronată? Nu ne-a spus. În schimb a arătat cu degetul cine-i de vină. Dacă a murit Coposu, atunci Tăriceanu e de vină. Şi pentru ultima dezamăgire, tot Tăriceanu e de vină. Să vă fie clar. Trist este că avem la Cotroceni un om dezamăgit. Care ne aminteşte de Primarul General al Capitalei, dezamăgit că nu are majoritate în consiliul general.
Dacă primul om în stat se arată a fi (auto)dezamăgit, atunci ce să spunem despre poporul acesta, obligat zi de zi să-şi înghită lehamitea precum gălbenuşul puiul de găină? Poate fi şi el, cel mult, dezamăgit de Preşedinte? Da. Poate. E o dezamăgire legitimă. Poporul are dreptul să fie dezamăgit şi chiar plin de lehamite. Preşedintele, nu. Dezamăgirea la el trebuie urmată de o demisie. Or, aşa ceva nu veţi vedea. Nu numai la Băsescu. La niciun om politic din România.
18 mai 2009
Profeţiile lui Băsescu
Preşedintele Traian Băsescu şi-a trecut in C.V. victoria împotriva lui Adrian Năstase, considerând că astfel a făcut un mare bine României, că a mântuit-o de Satana. Îl asigur pe Preşedinte că, la momentul respectiv, oricine candida împotriva lui Năstase avea mari şanse să câştige. Chiar şi o bornă kilometrică. În plus, să ne amintim că nici până astăzi nu s-a elucidat mecanismul, suspect, al balotajului dintre cei doi. Pentru mine, ca pentru foarte mulţi, egalitatea dintre cei doi, rămâne un mister. Aşa că Băselu, să ne scutească de astfel de atitudini mesianice.
După 5 ani de la trecutele alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu ne asigură, hăhăind, că a fost omul providenţial pentru România, lăsând totodată impresia că încă nu s-a decis dacă să mai candideze pentru un nou mandat. El ştie bine că îşi doreşte să candideze, dar, alunecos şi îmbârligător cum îl ştim, mai lasă capacul pe oală până pe la vară când se mai potolesc spiritele şi oamenii sunt în vacanţă. Atunci Băsescu va detona bomba şi va agita apele liniştite ale politichiei. Este ştiut că atunci când realitatea înconjurătoare este limpede şi aşezată, Băsescu e agitat. Şi, din contră, când apele politichiei româneşti sunt tulburi, oamenii agitaţi, societatea cu nervii întinşi la maximum, atunci el se simte liniştit, ca un căpitan pe punte, scanând orizontul cu binoclul.
La cât de imprevizibil este uneori, instinctiv şi impulsiv, Traian Băsescu este capabil de o supriză de proporţii. Aşadar, ne putem aştepta la un anunţ de renunţare la candidatură. Media va lua foc, dintr-o dată lucrurile se vor pune în mişcare, furtuna se va declanşa. Taifunul Băsescu va lovi din nou. Socoteala e simplă. Dacă sondajele vor arăta, implacabil, că nu are şanse în faţa vreunui candidat dacă va intra în turul II, atunci se va decide. Îşi va canaliza întreaga energie în promovarea unui candidat pe fruntea căruia a pus el mâna. Poate chiar va lăcrima un pic. Mai apoi va deveni prim-ministru, după modelul Putin, pe care-l admiră în taină, să taie şi să spânzure după bunul plac. Va lua Criza de coarne. Haina de preşedinte îl strânge, nu-i conferă libertate în mişcări. Ca preşedinte poate, cel mult, să joace, or el vrea să impună ritmul şi muzica.
Preşedintele ne asigură că la finalul mandatului, fie acesta, fie cel viitor, se va retrage din politică, chibiţând de pe margine. Vrea să devină un nou Brucan. Mă rog, dacă se va putea ţine de cuvânt, dacă nu cumva s-a răzgândit deja. A promis multe, a realizat extrem de puţine, omul ce se crede Mesia naţiunii, acest ratat “Tătuc”.
Băsescu ne spune că decizia sa de a candida sau nu, depinde de criză. De criza cui, domnule Preşedinte?
După 5 ani de la trecutele alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu ne asigură, hăhăind, că a fost omul providenţial pentru România, lăsând totodată impresia că încă nu s-a decis dacă să mai candideze pentru un nou mandat. El ştie bine că îşi doreşte să candideze, dar, alunecos şi îmbârligător cum îl ştim, mai lasă capacul pe oală până pe la vară când se mai potolesc spiritele şi oamenii sunt în vacanţă. Atunci Băsescu va detona bomba şi va agita apele liniştite ale politichiei. Este ştiut că atunci când realitatea înconjurătoare este limpede şi aşezată, Băsescu e agitat. Şi, din contră, când apele politichiei româneşti sunt tulburi, oamenii agitaţi, societatea cu nervii întinşi la maximum, atunci el se simte liniştit, ca un căpitan pe punte, scanând orizontul cu binoclul.
La cât de imprevizibil este uneori, instinctiv şi impulsiv, Traian Băsescu este capabil de o supriză de proporţii. Aşadar, ne putem aştepta la un anunţ de renunţare la candidatură. Media va lua foc, dintr-o dată lucrurile se vor pune în mişcare, furtuna se va declanşa. Taifunul Băsescu va lovi din nou. Socoteala e simplă. Dacă sondajele vor arăta, implacabil, că nu are şanse în faţa vreunui candidat dacă va intra în turul II, atunci se va decide. Îşi va canaliza întreaga energie în promovarea unui candidat pe fruntea căruia a pus el mâna. Poate chiar va lăcrima un pic. Mai apoi va deveni prim-ministru, după modelul Putin, pe care-l admiră în taină, să taie şi să spânzure după bunul plac. Va lua Criza de coarne. Haina de preşedinte îl strânge, nu-i conferă libertate în mişcări. Ca preşedinte poate, cel mult, să joace, or el vrea să impună ritmul şi muzica.
Preşedintele ne asigură că la finalul mandatului, fie acesta, fie cel viitor, se va retrage din politică, chibiţând de pe margine. Vrea să devină un nou Brucan. Mă rog, dacă se va putea ţine de cuvânt, dacă nu cumva s-a răzgândit deja. A promis multe, a realizat extrem de puţine, omul ce se crede Mesia naţiunii, acest ratat “Tătuc”.
Băsescu ne spune că decizia sa de a candida sau nu, depinde de criză. De criza cui, domnule Preşedinte?
17 mai 2009
Pinalty la limba română
Gheorghe Stefan, primarul municipiului Piatra Neamţ, bun "prietin" cu primarul de Giurgiu, Lucian Iliescu, cândva ambii liberali la Catarama, Patriciu si Tariceanu, şi-a înregistrat la OSIM porecla "pinalty".
Teoretic, de acum nu ne mai putem permite să folosim expresia fără să avem acordul celui ce a lansat-o pe piaţă.
Pinalty a şi declarat pe un post tv că nu are nimic împotriva folosirii expresiei fără acordul său, cu condiţia să nu fie luat în balon. Cu alte cuvinte nu mai avem voie să spunem, spre exemplu: "Pinalty e un bou care nu ştie să se exprime româneşte". Nuuu, noi trebuie să spunem: "Pinalty e om de fotbal şi bun gospodar".
Pinalty al nostru putea să fie ceva mai isteţ şi să înregistreze la OSIM propoziţia "Ti fac io pi tini", eventual adăugând şi o imagine reprezentându-l cu cămaşa scoasă din pantaloni, fluturându-i peste burdihanul de gherţoi şi alergând arbitri cu pumnul ridicat spre cer ca un caftangiu de mahala.
Rugat să-şi dea cu părerea despre valul de arestări în rândul arbitrilor, Pinalty de Piatra Neamţ s-a arătat solidar cu arbitri şi patronii echipelor, considerând că se face prea mult tam-tam pe un lucru care nu este tocmai comform cu realitatea. Două fraze mai la vale, când i s-a amintit faza cu "folcloristele" de la Piatra Neaţ, Pinalty a declarat simplu, în stilul care-l caracterizează: "A fost o atitudine de ospitalitate excesivă". Adică, nu le-am vârât arbitrilor în camerele de hotel fetiţe fierbinţi, ci doar s-a exagerat cu ospitalitatea. Şi cum occidentalii nu pun botul la aşa ceva, să le fie de bine.
"Ti fac io pi tini" a revenit în prima ligă. Show-ul e garantat. Sau, ca să-l cităm pe Adrian Mititelu: Ceahlăului Piatra Neamţ va "murdări" peisajul primei divizii din România (......) Va fi iar nenorocire că revine Ştefan în Liga I.” Corect, numai că nu Mititelu este cel mai nimerit să vorbească de blaturi şi aranjamente în fotbal.
Teoretic, de acum nu ne mai putem permite să folosim expresia fără să avem acordul celui ce a lansat-o pe piaţă.
Pinalty a şi declarat pe un post tv că nu are nimic împotriva folosirii expresiei fără acordul său, cu condiţia să nu fie luat în balon. Cu alte cuvinte nu mai avem voie să spunem, spre exemplu: "Pinalty e un bou care nu ştie să se exprime româneşte". Nuuu, noi trebuie să spunem: "Pinalty e om de fotbal şi bun gospodar".
Pinalty al nostru putea să fie ceva mai isteţ şi să înregistreze la OSIM propoziţia "Ti fac io pi tini", eventual adăugând şi o imagine reprezentându-l cu cămaşa scoasă din pantaloni, fluturându-i peste burdihanul de gherţoi şi alergând arbitri cu pumnul ridicat spre cer ca un caftangiu de mahala.
Rugat să-şi dea cu părerea despre valul de arestări în rândul arbitrilor, Pinalty de Piatra Neamţ s-a arătat solidar cu arbitri şi patronii echipelor, considerând că se face prea mult tam-tam pe un lucru care nu este tocmai comform cu realitatea. Două fraze mai la vale, când i s-a amintit faza cu "folcloristele" de la Piatra Neaţ, Pinalty a declarat simplu, în stilul care-l caracterizează: "A fost o atitudine de ospitalitate excesivă". Adică, nu le-am vârât arbitrilor în camerele de hotel fetiţe fierbinţi, ci doar s-a exagerat cu ospitalitatea. Şi cum occidentalii nu pun botul la aşa ceva, să le fie de bine.
"Ti fac io pi tini" a revenit în prima ligă. Show-ul e garantat. Sau, ca să-l cităm pe Adrian Mititelu: Ceahlăului Piatra Neamţ va "murdări" peisajul primei divizii din România (......) Va fi iar nenorocire că revine Ştefan în Liga I.” Corect, numai că nu Mititelu este cel mai nimerit să vorbească de blaturi şi aranjamente în fotbal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)