(după gust puteți adăuga condimentul...? ) Suntem aici să spunem partea noastră de adevăr. Cealaltă parte de adevăr se află în conturile lor, în mașinile lor bengoase, în vilele lor.
10 februarie 2010
Juniorii din PSD se plimbă cu un UTC nou-nouţ
Liga va fi coordonată la nivel naţional de giurgiuveanul Petrişor Mustăţeanu, actualul preşedinte al Tineretului Social Democrat din Giurgiu.
Noua structură arată prăpastia adâmcă dintre juniorii (mormolocii) şi seniorii (mamuţii) partidului, imposibilitatea accesului la funcţii importante în partid, dar şi fragilitatea politică a tinerilor social-democraţi care treceau de la juniorat la seniorat fără să-şi însuşească abce-ul politichiei. Tinereii social-democraţi încearcă prin noua structură o manevră de învăluire de genul UTC-ului de atădată.
Ca giurgiuvean nu mă mândresc mai deloc cu faptul că noul UTC este condus de Petrişor Mustăţeanu. Nu am motive în acest sens. Ascensiunea lui Pepi Mustăţeanu nu s-a făcut în niciun caz pe cale naturală. E ca o naştere prin cezariană. Dă şi el din coate, ce dracu altceva mai productiv să facă, la ce altceva se pricepe mai bine, el şi alţi mii de juniori răspândiţi prin toate partidele? Vor să parvină pe această cale. Competenţa este o noţiune pentru fraieri.
Pe de altă parte, că este Mustăţeanu la timona noii structuri, că este altul, tot un drac. Noua schemă este doar o sală de aşteptare în care foştii juniori găsesc jucării să-şi omoară timpul până vine acceleratul. Nu sunt convins că un astfel de mutant va devora mamutul. Peste câtiva ani se va înfiinţa Liga Foştilor Tineri Seniori, tot cu Petrişor Mustăţeanu portdrapel. Sper ca iniţiativa juniorilor PSD, rămaşi holtei, să nu fie adoptată şi de alţi juniori. Dar, cum lucrurile proaste în politică se adoptă repede, tare îmi este teamă că vom vedea astfel de schelete şi la alte partide, cu denumiri diferite, cum ar fi Liguţa Liberalilor Eliberaţi din Juniorat sau Fundaţia Foştilor Juniorilor Decocraţi şi Liberali sau Udemeriştii Trecuţi Dincolo de Graniţele Junioratului sau Noua Generaţie de Juniori sau Partiduleţul Juniorilor Mari. Go, Pepi, go!
Administraţia a băgat mâna în buzunarul însoţitorilor persoanelor cu handicap
Angajaţii de la Direcţia de Asistenţă Socială din Giurgiu au fost obligaţi să stea acasă 4 zile în concediu fără plată, ca urmare a aplicarii Legii nr. 329/2009 si a Ordonantei Guvernului nr. 19/2009. Ei bine şi acestor oameni li s-au oprit sumele echivalente a patru zile lucrătoare, ca şi când în aceste patru zile aceste persoane nu ar fi stat de veghe la căpătâiul persoanelor suferinde. Legea are literă, dar are şi spirit. Prin reţinerea celor câteva sute de mii de lei din jalnica indemnizaţie de circa 5,5 milioane de lei, considerăm că, în fapt, spiritul legii (acela de a se aplica în favoarea cetăţeanului şi nu în defavoarea sa) a fost grav afectat.
8 februarie 2010
Clejani, o comună aflată dincolo de lume
UPDATE. Ora 13.00. Femeile au preluate de Ambulanţă şi au pornit spre spitalul Municipal Bucureşti.
6 februarie 2010
Nogocieri la Cataramă
Revin şi spun că atunci când ne-am întâlnit cu Cataramă la Giurgiu, el de o parte, jurnaliştii de alta, l-am studiat cu mai multă atenţie şi mi-am întărit convingerea că tipul nu este cu toate cele acasă.

Domina asistenţa cu statura sa ca de ofiţer în Marina Militara Americană. Ne vorbea fără scrupule despre valorile liberale, pe care tocmai ce le abandonase cu câţiva ani în urmă când a scinadat şi el PNL-ul (la puţină vreme după PNL- Aripa Tânără, formaţiune ce-i avea pe Tăriceanu şi Dinu Patriciu la timonă), despre liderii marcanţi ai PNL, pe care tocmai ce-i bălăcărise cu ceva vreme în urmă, ne vorbea despre bunăstarea individului, pe care tocmai ce-l deposedase de nişte bani prin lansarea unui joc piramidal (SAFI). Abureli despre relaţia sa cu serviciile secrete ceauşiste (divizia DIE), mai nimic despre "afacerea SAFI", deşi a fost interpelat pe această chestiune. A vorbit şi la Giurgiu în stilul care-l caracterizează. Mult, fără sens, fără conţinut.
Apoi l-am urmărit mai atent în intervenţiile sale televizate. Viorel Cataramă este un bun material de studiu pentru un psihiatru. Când vorbeşte (greu de întrerupt) se uită fix în aparatul de filmat, nu clipeşte, nu reacţionează la niciun stimul exterior. Pare hipnotozat. Privirea lui nu exprimă nimic, în afară de o întindere fără viaţă cât Siberia.
Băgat în seamă de Crin Antonescu, mai bine spus întors cu cheia, Cataramă s-a trezit la viaţă ca ursul după hibernare şi vrea să fie negociatorul şef al liberalilor din poziţia de preşedinte de partid. În cuvântul său rostit în faţa jurnaliştilor invitaţi la sediul ELVILA, Viorel Cataramă spune, probabil fără să fi clipit: “Sunt cea mai calificata persoana din partid pentru a negocia cu maxim de avantaje pentru PNL". Nici nu minte prea tare. Dacă stau şi mă gândesc cum a negociat el cu depunătorii de la SAFI, cred că este cel mai nimerit. A negociat ca nimeni altul până i-a lăsat pe bieţii oameni în curul gol. Acum vrea să facă acelaşi lucru şi cu PNL.
Dacă e pe aşa, atunci eu zic că liberalii ar face bine dacă i-ar întoarce dosul. Cum curul are două buci, îl curtează pe Dinu Patriciu pentru a face împreună echipă.
Între altele, Viorel Cataramă a afirmat că va apela la mijloace moderne, la mass media, la bloguri pentru a-şi face campanie. Noi am anticipat şi i-am făcut deja un serviciu, pe gratis, pe acest blog.
3 februarie 2010
Campioni la gigacalorie
Ce am auzit? Cică pe o scară ad-hoc ne plasăm pe treapta a doua la preţul pe gigacalorie. Ce văd? Văd că nimeni nu-l apucă pe directorul SCUT Giurgiu, Sorin Cepraga, de guler, să-l tăvălească puţin prin fulgii şi catranul eliberării din funcţie. Ce simt? O scârbă imensă.
Am crezut că Sorin Cepraga este protejatul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, Victor Boiangiu. Aşa explicam atunci de ce-şi permitea să facă ce doreşte cu preţul la gigacalorie, ridicându-l până la cer, că aşa este model. N-aş vrea să aflu că este protejat şi de actualul preşedinte al Consiliului Judeţean. Aş fi tare dezamăgit.
Îl întrebam atunci pe Victor Boiangiu: Ce salariu are, domnule, acest Sorin Cepraga care nu a făcut nimic pentru modernizarea uzinei şi reducerea preţului la gicagalorie?
Am aflat că avea, cu sporuri cu tot, undeva în jur de 80 de milioane de lei. Uuuaauuu! Şi matale, domn preşedinte, cât ai? În jur de 40 de milioane, îmi răspunde. Uuuaaauuu. Şi cum de accepţi aşa ceva, domn Boiangiu, că SCUT-ul se află în subordinea Consiliului Judeţean şi merge ca un dric? Victor Boiangiu a bâlbâit un răspuns. Nu-mi amintesc nimic aşa de important şi interesant a fost.
În schimb, ce nu pot uita este faptul că la eliberarea din funcţie, am aflat că Victor Boiangiu îşi băga în buzunar circa 124 de milioane de lei lunar. Aşa se explică de ce Victor Boiangiu accepta ca Sorin Cepraga să încaseze din buzunarul nostru un salariu nejustificat de mare.
Bun. Asta a fost atunci. Dar acum, de ce mama dracu Sorin Cepraga îşi încaseazaă banii, dacă avem preţul la gigacalorie atât de ridicat, în condiţiile în care s-a trecut de la cărbune la gaz, în condiţiile în care s-au cheltuit sute de miliarde de lei pe retehnologizare?
31 ianuarie 2010
Subtilul pupincurist
Muuuaaaa, ce ştire bombă!!! Citesc febril articolul împănat cu declaraţii sforăitoare. Prima lectură o fac rapid, să ajung mai iute la declaraţiile politrucilor giurgiuveni, unul şi unul, valori, nenică, nu baloţi de paie. Nu găsesc nimic în acest sens. Repet lecturarea cu viteza melcului. Rezultatul? Acelaşi. Adică zero barat. Nu un zero barat, ci 4 zerouri barate (Cantaragiu, Păsat, Măgureanu şi Boiangiu).
Aş fi vrut să aflu şi eu ce gândesc vreascurile pedeliste giurgiuvene despre măr, despre unicameral, despre noua denumire a partidului prezidenţial, despre reformarea partidului... aiureli din astea, dar care, iată, s-au dovedit a nu fi la mintea senatorului Cezar Măgureanu şi a deputaţilor Bogdan Cantaragiu, Dan Păsat şi Victor Boiangiu. Patru muşchetari şi toţi muţi ca nişte lebede pe Cismigiu.
Mihăiţă Grigore (Napoleon pentru cunoscători), administratorul site-ului, prin această manevră şi-a luat bănişorii de la PDL Giurgiu pentru făcătura de articol. Probabil că papagalii au cotizat. Şi-au văzut numele acolo, au plătit. Dar Mihăiţă şi-a mai luat ceva. O sută de înjuraturi de neam de la mine. Ştiu că nu contează la Napoleon aşa ceva. Ce contează la el este linsul în cur pe bani. A reuşit şi de data asta. Succes în ramură, Napoleoane.
30 ianuarie 2010
Doi euro pentru sinistraţi
Îi îndeamnă pe vecinii de blog, cu sau fără plata intreţinerii la zi, să doneze pentru haitieni 2 euro. El, cica ar fi dat ceva, dar îi este târşă să se laude cu asta. Şi-a amintit el că pe vremea când era tânăr şi neliniştit, cam prin 1990 (acum s-a semi-maturizat şi ne-a liniştit pe toţi!), statul Olandez a ajutat statul Român şi aşa a înţeles care-i treaba cu solidaritatea umană. Acum, îm pragul maturităţii, ne îndeamnă să fim sensibili la durerile semenilor noştri. Azi haitienii, mâine cine ştie cine.
Nu este emoţionant? Este. Sentimentul de solidaritate face minuni. Te scoate uneori din grearele morţii. Sentimentul că cineva, în celălalt capăt al lumii suferă alături de tine sau se pregăteşte să-ţi întindă o mână de ajutor, dezinteresat, este balsam curat pentru suflet.
Să revin la pretenarul nostru, reamintindu-i că în 1990 STATUL OLANDREZ a ajutat STATUL ROMÂN. Şi nu a fost singurul ajutor. Astăzi STATUL ROMÂN a ajutat STATUL HAITI cu 50 000 de euro. Jenant, nu-i aşa, pretene? Eu dacă aş fi fost şeful statului Haiti aş fi returant suma, însoţită de o scrisoare de mulţumire. Vă mulţumim, dar dacă atât puteţi scoate din visterie, înseamnă că sunteţi mai amărâţi ca noi.
Iniţiativa civilo-politicianului giurgiuvean este lăudabilă. Tocmai mă grăbeam să mă înscriu în armata bloggerilor donatori, când, constat că sunt într-o mare şi grea dilemă. Mai am credit 2 euro în celular. Cui să-i donez? Milioanelor de haitieni sinistraţi de un cutremur devastator sau milioanelor de români sinistraţi de politicieni devastatori precum pretenarul nostru?
Vreau să ies din dilemă. Cine-mi arată calea? Accept o sugestie chiar şi din partea bloggerului de la capătul acestui link.
29 ianuarie 2010
Năpârcile portocalii îşi fac de cap
În urmă cu circa 2 ani, în campania electorală pentru alegerile locale, atrăgeam atenţia supra faptului că oamenii din PDL Giurgiu, păstoriţi pe vremea aceea de Valentin Adrian Iliescu în calitate de preşedinte de filială, au instaurat teroarea portocale peste judeţul Giurgiu. Deviza lui Valentin Adrian Iliescu a fost LUPTA PE VIAŢĂ ŞI PE MORTE.
Candidaţii percum actualul primar de la Comana, candidatul la funcţia de primar al municipiului Giurgiu, Gicu Iorga, candidaţii PDL din Mihăileşti, Ghimpaţi sau Iepureşti au preluat deviza ca pe un îndemn şi au acţionat în consecinţă. Cine nu era cu PDL, era prigonit, ameninţat, şantajat, bătut.
Teroarea portocalie s-a mai domolit în anul 2008- 2009, ca în acest an să explodeze pur şi simplu, să ajungă, aşa cum spunea vicepreşedintele Consiliului Judeţean Giurgiu, liberalul Dumitru Gavrilă, la un adevărat jihad. Eu nu aş zice „jihad”, pentru că Jihad înseamnă Războiul Sfânt, ori în cazul de faţă nu vorbim de nimic sfânt în PDL.
Iată de ce fac această afirmaţie. Într-o conferinţă de presă, senatorul liberal Vasile Mustăţea ne spunea că a încercat în comisia de buget – finanţe din Parlamentul României, să obţină, fără succes, fonduri pentru remunerarea personalul neclerical din Episcopia Giurgiu, dat fiind faptul că dintre toate episcopiile cea de la Giurgiu are cel mai mic număr de personal. S-a solicitat măcar 20 de posturi pentru Episcopia Giurgiu. Răspunsul secretarului de stat Gherghina a fost stupefiant. „Dacă aprob pentru Giurgiu, trebuie să dau şi la alte Episcopii”. Respectivul Gherghia nu are habar cu spune. Episcopia Giurgiu, nou înfiinţată, se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte numărul de personal neclerical (şi poate şi clerical) care ajută la bunul mers al treburilor episcopale. Ca să vă faceţi o idee, aflaţi că prima Episcopie de deasupra Giurgiului, într-un clasament ad-hoc, are un număr de personal dublu.
Acesta a fost un exemplu care ne arată că reprezentanţii PDL-ului nu au nici un Dumnezeu, aşa că nu vorbim de un jihad, ci de o hoardă sălbatică pornită împotriva a tot ce nu trăieşte, nu simte sau nu respiră portocaliu.
25 ianuarie 2010
24 ianuarie 2010
Ioneleee, dragăăăă
M-am prins imediat ce l-a deranjat. Am scris acolo că avem o clasă politică de căcat. Şi nu avem??? Bineee, atunci reformulez: avem un căcat de clasă politică!
Mi-am exprimat nedumerirea cu privire la "imposibilitatea" sa de a comenta pe blogul meu. Este pentru prima dată când cineva doreşte să-şi exprime un punct de vedere şi afirmă că "nu i se permite". Cum aşa ceva este cu neputinţă, l-am rugat să mai verifice o dată dacă a trimis sau nu comentariul.
"Mai bine că nu a apărut", imi spune. "Când am citit ce ai scris, prima reacţie a fost să te contrazic. M-am mai interesat care-i treaba cu zvonul ce se vântură prin târg şi mi-am zis: mai bine că nu mi-a apărut comentariul".
Aşadar, mai postrează, seara, pe la noi, Ioneeele, dragăăăă. Blogul e deschis oricărui cititor care se exprimă decent. Dar pentru asta, ca în bancul cu omul care se ruga la Dumnezeu să câştige la LOTO, trebuie să şi trimiţi comentariul pentru a fi pus la dispoziţia naţiei române. De data asta, te-ai oprit la ţanc!
20 ianuarie 2010
Îmi vine să vomit
Vorbeam zilele trecute cu un personaj politic local, cunoscut pentru aversiunea sa faţă de fostul deputat PSD - Giurgiu Niculae Bădălău (cunoscut publicului larg pentru afacerile cu terenuri agricole, pentru nesimţirea cu care a încasat bani de la Parlament pentru chiria unui apartament în Bucureşti, deşi el avea apartament în Capitală, cunoscut pentru averea acumulată, nesimâirea cu care a tratat judeţul..., ejectat de la conducerea PSD Giurgiu şi tras pe dreapta de un an) despre posibila revenire a lui Adrian Năstase la conducerea PSD. O fi bine, o fi rău? Asta era întrebarea.
E de bine, îmi spune omul, şi-şi justifică afirmaţia, dovedind că a fost şi a rămas un apropiat al foştilor... În fine, nu discut aici despre afinităţi.
Încerc, totuşi, o manevră de învăluire şi-i întind o capcană. Zic: Dacă revine Năstase, atunci pe plan local este perfect posibil să revină la conducerea filialei PSD Giurgiu şi Niculae Bădălău. Aşadaar, zic eu, este bine, dar nu prea, ca PSD să privească înapoi.
În minutele următoare îmi pică basca pe ochi. Ce-mi spune omul? Ei, Bădălău. E un băiat bun. Ştie cum se fac banii. E un bun manager. Ştie să facă politică. Faţă de ăştia de acum, Bădălău chiar e bun. N-ar fi exclus să-l vedeţi la noi în partid. (Precizare: interlocutorul meu a pronunţat numele partidului. Eu nu-l pronunţ pentru că nu-mi vine să cred urechilor).
Cu numai câteva minute înainte să abordăm subiectul, omul meu se arăta foc şi pară pe traseiştii politici. Bravos, naţiune. Uite de aceea îmi vine să vomit. Pe ei.
16 ianuarie 2010
14 ianuarie 2010
Atac la o bancă din Giurgiu
Din fericire am fost în zonă la momentul hold-up-ului ţi am urmărit maşina spărgătorilor până în momentul în care a fost oprită de un filtru al poliţiei şi al forţelor de intervenţie rapidă.
Urmăriţi filmul acestui jaf.
Aţi înţeles, cu siguranţă, că a fost vorba despre o simulare, pusă la cale de Poliţie şi Serviciul de Intervenţie Rapidă. S-a dorit testarea reacţiei atât a personalului băncii cât şi a forţelor de intervenţie. Timpul obţinut a fost foarte bun.
N.B. Urmărirea efectuată de către operatorii noştri nu a fost simulare, nu intra în secnariu.
11 ianuarie 2010
Moarte suspectă la Giurgiu (II)
O femeie de 59 de ani din municipiul Giurgiu, a murit în această după-amiaza, într-un autoturism, în faţa unui cabinet medical (...)
Revenim asupra acestui subiect pentru a vă aduce la cunoştinţă declaraţia năucitoare a directorului Direcţiei de Sănătate Publică din Giurgiu, medic Paul Marinescu.
Domnia sa ne-a declarat că la necropsie s-a descoperit că femeia a murit din cauza unui atac de cord, provocat de o malformaţie greu de depistat.
Directorul DSP declară că femeia avea joi o stare generală bună şi că investigaţiile interdisciplinare la Giurgiu nu au relevat nimic suspect. Cu toate acestea, femeia, cică, ar fi fost tot joi trimisă la spitalul Colţea pentru investigaţii amănunţite. Urma o altă investigaţie la plămâni. Fiul declară că, după analize, medicii de La Colţea i-au spus să meargă la Giurgiu pentru că ei nu au găsit nimic suspect. Că la Giurgiu nu i s-a descoperit nimic la inimă, nu mă mir. Mă mir că la Colţea nu i s-a descoperit malformaţia.
Acum, după ce a murit biata femeie, hopa!, s-a aflat ce boală avea. Cică avea o disfuncţie care se putea rezolva numnai printr-o operaţie complicată şi nu la noi in ţara. Domnul Marinescu ne spune că femeia putea să moară oriunde şi oricând.
Aţi auzit ceva mai cinic? Adică... mortul e de vină. Nu ei, medicii, că nu au fost în stare să-i acorde ajutor, că a murit ca un câine in stradă, în faţa cabinetului medical (Cabinetul medicului de familie este tocmai al noului director al Spitalului Judeţean Giurgiu, medic Elena Dinu, fost subprefect de Giurgiu), fără ca un medic să-şi mute curul de pe scaun să se uite la ea.
Ceva nu se leagă în toată această poveste tragică. Când s-a dus femeia la Colţea? Când s-a întors la Giurgiu? De ce nu a fost trimisă direct la Fundeni, la secţia de cardiologie? Cu ce diagnostic a plecat de la Giurgiu? I s-au făcut sau nu analize amănunţite la Colţea? De ce s-a dus fiul femeii la medicul de familie şi nu direct la Filaret? Cum, cine şi când s-a desfăşurat ancheta. Sâmbătă? Duminică? Luni?
Sunt întrebări la care directorul Marinescu nu a răspuns. Ba, mai mult, părea încurcat, stânjenit, parcă din alt film.
10 ianuarie 2010
Ministrul Mihail Dumitru nu vrea suplimentare de fonduri la bugetul ministerului Agriculturii
Într-o perioadă de criză profundă, când toată lumea aleargă cu limba scoasă după un leu, ministtul Dumitru se supără că i se bagă în cont câteva miliarde de lei, în condiţiile în care agricultura românească este departe de a fi performantă. Din contră, avem de-a face cu o ramură a economiei care se află de multă vreme sub perfuzii. Sprijinirea agriculturii ar putea avea ca efect imediat, in cel mult doia ani, o revigorare a calităţii vieţii şi a economiei naţionale.
Pe de o parte ni se pun taxe pe mâncarea aşa-zis nesănătoasă, pe de altă parte ministrul agriculturii se supără că i se suplimentează bugetul. Este, în opinia mea, o premieră mondială.
Greu de explicat această atitudine a ministrului Mihai Dumitru, de aceea ar trebui ca acesta să dea imediat nişte explicaţii sau să-şi dea demisia.
Să iasă în media cu o declaraţie. Poate că ministrul consideră că are un buget satisfăcător, care-i răspunde tuturor problemelor grave din agricultură şi nu este cazul să se ia bani de la alte ministere, aflate şi ele în suferinţă.
În cazul aces, avem de-a face cu un erou naţional. În fine, aşa arată un specialist. Atunci să-i ridicăm în buricul Bucureştiului o statuie din cartofi, morcovi, păstrânac, mere, pere, carne de vită, porc şi pasăre. Ar fi o statiuie sănătoasă, numai bună de mâncat.