11 aprilie 2009

Funia pe cont propriu

Un fost poliţist din Giurgiu şi a pus legea cåpåtâi seara înainte de culcare, visând cå este un fel de Corado Catani. Omul şi-a luat (foarte) în serios misiunea dupå 1996, când, şi-a zis el, a venit vremea så le tragå scara celor ce s-au cocoţat mai presus de lege. Pe unde era şef de post, se låsa cu dosare penale, cercetåri, reţineri şi areståri în rândul celor ce li se rupea în paişpe de lege.
Ajunsese så întocmeascå 200 de dosare penale pe an. I se spunea "mâncåtorul de primari". La el nu conta culoarea politicå. Servea la cinå primari de toate culorile politice. Intransigenţa lui a început så deranjeze. La sugestia unora şi altora, omul a fost plimbat din post în post, dar nu ca så instaureze ordine şi disciplinå, ci så nu mai tulbure afacerile primarilor.
S-a ajuns pânå acolo încât s-a implicat şi un general, venit de sus de tot; nu chiar de la Dumnezeu, o treaptå mai jos. Stress-ul şi efortul depus i-au adus în dar un infarct. Iatå, şi-au zis cei ce-i cântåreau cu balanţå farmaceuticå orice mişcare, a venit momentul så scåpåm de el în cel mai elegant mod. Şi l-au pensionat fără voia lui, eliberându-l apoi din funcţie, motivând gestul cu, ţineti-vă bine, “interesul serviciului”.
Simţindu-se lucrat, omul a luat lupta pe cont propriu şi a apelat la Justiţie ca så demonstreze, cu acte beton-armat, cå este rodul unor aranjamente de culise, cå eliberarea din funcţie "în interesul serviciului" este, în fond, o recunoaştere a faptului cå deranja prin atitudinea sa intransigentå.
Au curs termene peste termene, au trecut anii, s-au epuizat toate cåile de atac în România. Într-o instanţă a câştigat, în alta a pierdut. Mai mult, a fost sfătuit de un reputat avocat bucureştean să epuizeze toate căile de atac din România şi apoi, cu încredere să apeleze la forurile internaţionale, pentru că, 100% va avea câştig de cauză. Ca så nu moarå cu dreptatea în braţe, fostul subofiţer al Poliţiei din Giurgiu a apelat la Curtea Europeanå de la Strasbourg. Dosarul lui cuprinde 56 de file şi se află pe rol.
La finalul dicuţiilor m-a întrebat dacå ştiu pe vreun ziarist din presa centralå (N.B. De lipsa de curaj a jurnaliştilor giurgiuveni s-a lămurit…) dispus så lupte alåturi de el pânå în pânzele albe. Nu am ştiut pe cine så-i nominalizez, dintr-un simplu motiv: presa cu influenţå este, la ora actualå, fie cumpåratå de putere, în consecinţă nu-i va prelua cazul, fie conduså de oameni cu mari interese financiare care nu au niciun interes sa-şi pună paie aprinse în cap zgândarind organele de control. Cu o asemenea agendå încårcatå, nu te arunci în båtålie så înfigi steagul pe crâncena redutå, fårå så-ţi pese din ce parte se trage. Câte anchete de preså s-au mai fåcut în ultima perioadă, l-am întrebat. Câte tunuri publicistice s-au dat în ultimii ani? Se vorbeşte doar de scandalurile din lumea fotbalului, gen “Valiza”, aranjamente cu iz politic (vezi “Cazul Popoviciu” şi pretinsele legaturi oculte cu familia Preşedintelui Băsescu, sau arestarea lui Gigi Becali), can-can-uri cu vedete de doi lei şi… ce dimensiuni are fata de la pagina 5. I-am promis că-i voi mediatiza cazul în presa locală, ceea ce am şi făcut cu ceva vreme în urmă, însă, am recunoscut cu sinceritate, nu pot face mai mult de atât, cazul depăşind posibilităţile mele de acţiune.
Ca să mă revanşez într-un fel, am apelat la presa din Occident, în a cărei probitate profesională, nu-i aşa, cu toţii avem mare încredere. Am prezentat cazul jurnaliştilor din Germania, landul Renania, considerând că prezintă interes. Cu eleganţå, ca să nu mă refuze direct, colegii din Germania mi-au spus că ne aflăm în faţa unui caz clar de abuz, numai că ei nu se mai ocupă cu aşa ceva, în general presa din Germania depăşind de mult faza tabloidizării, axându-se în special pe aspecte legate de domeniul social-administrativ şi mi-au recomandat presa francezå sau belgiană. Bine cå nu mi-au recomandat presa din Giurgiu! Refuzul elegant mi-a relevat faptul că jurnaliştilor din afara României le pasă prea puţin de ce se întâmplă într-o zonă a Europei, unde scandalurile se ţin lanţ, unde instituţiile statului sunt măcinate de corupţie şi incompetenţă. După cum se vede, elegant, jurnaliştii din Occident ne paseaza de la unii la alţii. Metoda nu este specifică. Şi în România vom constata aceeaşi atitudine. Dacă, spre exemplu, din întâmplare apelezi la o publicaţie ce nu-ţi poate veni în ajutor din motive lesne de înţeles, te va îndruma către o altă publicaţie, motivând ca subiectul depăşeşte politica editorială.
Dacå pentru jurnaliştii din Uniunea Europeană, altădată sensibili la problemele noastre, scârbiţi de democraţia originală promovată de politicieni aflaţi în legătură directă cu structurile mafiote ce au proliferat în ultima perioadă cu largul concurs al unor simbriaşi cocoţaţi în structurile de decizie ale instituţiilor statului, nu mai suntem furnizori de senzaţional, atunci, avem de ales: ori renunţăm la serviciile Justiţiei române şi o luåm pe cont propriu, ca poliţistul nostru din Giurgiu, sau ca Gigi Becali, dacă vi se pare că merită, ori ne împăcăm cu situaţia, aşa cum am făcut-o în ultimii 60 de ani, sau împletim o funie groaså, învåţåm så facem un nod marinåresc şi cåutåm un copac cu ramuri sånåtoase.