20 ianuarie 2010

Îmi vine să vomit

Mă ia groaza, mi se ridică părul în cap, mă ia cu frig, mă ia cu leşin, îmi vine să vomit. Domane, ce clasă politică de căcat avem. Aş fi folosit un eufemism, dar nu merită efortul. Şi oricât am încerca noi să evităm acest căcat, tot în ea călcăm. E peste tot. Ţara e plină.
Vorbeam zilele trecute cu un personaj politic local, cunoscut pentru aversiunea sa faţă de fostul deputat PSD - Giurgiu Niculae Bădălău (cunoscut publicului larg pentru afacerile cu terenuri agricole, pentru nesimţirea cu care a încasat bani de la Parlament pentru chiria unui apartament în Bucureşti, deşi el avea apartament în Capitală, cunoscut pentru averea acumulată, nesimâirea cu care a tratat judeţul..., ejectat de la conducerea PSD Giurgiu şi tras pe dreapta de un an) despre posibila revenire a lui Adrian Năstase la conducerea PSD. O fi bine, o fi rău? Asta era întrebarea.
E de bine, îmi spune omul, şi-şi justifică afirmaţia, dovedind că a fost şi a rămas un apropiat al foştilor... În fine, nu discut aici despre afinităţi.
Încerc, totuşi, o manevră de învăluire şi-i întind o capcană. Zic: Dacă revine Năstase, atunci pe plan local este perfect posibil să revină la conducerea filialei PSD Giurgiu şi Niculae Bădălău. Aşadaar, zic eu, este bine, dar nu prea, ca PSD să privească înapoi.
În minutele următoare îmi pică basca pe ochi. Ce-mi spune omul? Ei, Bădălău. E un băiat bun. Ştie cum se fac banii. E un bun manager. Ştie să facă politică. Faţă de ăştia de acum, Bădălău chiar e bun. N-ar fi exclus să-l vedeţi la noi în partid. (Precizare: interlocutorul meu a pronunţat numele partidului. Eu nu-l pronunţ pentru că nu-mi vine să cred urechilor).
Cu numai câteva minute înainte să abordăm subiectul, omul meu se arăta foc şi pară pe traseiştii politici. Bravos, naţiune. Uite de aceea îmi vine să vomit. Pe ei.