Coşciug la second-hand

După război, o bună perioadă de timp, oamenii erau aşa de săraci încât morţii erau încălţaţi cu pantofi făcuţi dintr-un fel de carton, lustruiţi de-ţi făceai mustăţile în luciul lor. Văzuţi de la distanţă, jurai că sunt pantofi negri de lac, din ăia de-i purtau vedetele la Hollywood.
Încetul cu încetul sărăcia a fost scoasă din casă. Românul şi-a mai revenit la pungă, a renunţat la înmormântările second-hand. În primii ani după revoluţia din decembrie '89 am văzut câteva înmormântări în comunitatea băieţii cu gel pe păr, costume negre, ochelari fumurii şi merţane, de se oprea circulaţia pe 10 străzi.
S-au dus şi vremurile alea. Suntem în 2010, în pântecele celei mai crunte crize de după anii '70. Înmormântările făcute mai şpriţ de vară sunt iar la moda. Cine ar fi crezut că până şi coşciugarii se vor plânge că le merge tot mai rău. V-a lovit criza atât de crunt încât vă gândiţi că nu veţi avea bani de înmormântare? Nu intraţi în panică. O firmă de profil vă oferă coşciuge din carton.

Imaginea alăturată este o dovadă că nu-i o glumă de 1 aprilie. Sau dacă este, e una ce-ţi face trecerea mai uşoară. Să trecem Stix-ul cu zâmbetul pe buze.
Pentru infomaţii sau coşciuge ce pot satisface orice moft, inclusiv al celor ce au militat o viaţă pentru protejarea naturii, vizitaţi aici, fi-v-ar coşciugul uşor! Fabricanţii se laudă că: "Sicriele sunt 100% ecologice, fabricate din carton reciclat în Regatul Unit. Peste 80% din sicrie utilizate în prezent sunt fabricate din PAL; producţia de PAL necesită volume semnificative de formaldehidă, un poluant cancerigene.".
Atenţie întreprinzători, viitorul aparţine sicrielor din carton. V-am oferit pe gratis o idee din care să scoateţi bani, să vă asiguraţi traiul de mâine şi să vă faceţi o tranziţie uşoară.
Dat fiind faptul că cererea de coşciuge, din carton sau nu, a depăşit de mult oferta, preţurile fiind totuşi inabordabile, propunem primului ministru Emil Boc să lanseze programul Rabla pentru coşciuge sau programul Ultimul coşciug.

D.J. Boc

Traian Băsescu i-a şparlit golăneşte telefonul mobil unei jurnaliste de la Antena 3, deranjat de faptul că este filmat pe domeniul public.
Şi cum ce naşte din pisică tot şoareci mânâncă, sau tot aşa cum aşchia nu sare departe de copac, nici micuţul Emil Boc nu putea să nu aibă partea sa de golăneală. Supărat pe presă pentru că-i atrage atenţia că minte cu neruşinare, că azi zice una şi a doua zi se dezice, a luat microfonul unei jurnaliste de la Realitatea Tv să le arate ce mare DJ este.

Cat sa ne mai amagim cu acest simulacru de democratie?

Preluare de pe blogul http://lilick-auftakt.blogspot.com/

Crin Antonescu propune o dezbatere publica, iar Iulia Huiu face o analiza foarte corecta si foarte tehnica pe tema traseismului politic.
Pana la urma nu are importanta cine pleaca, adica ce senator sau deputat trece in barca puterii. Cei care o fac au, cu siguranta, tare de caracter. Nici fenomenul ca atare nu e asa de important, caci se manifesta si in perioada interbelica... Acum importanta e amploarea fenomenului. Si faptul ca un partid utilizeaza toate metodele pentru a vicia votul electoratului. Cand un partid sare de pe locul al doilea, de la 32%, fiind in urma PSD cu 90.000 voturi, pe locul intai, si se apropie de 60% reprezentare in Parlament, atunci situatia devine periculoasa. Daca obtii un rezultat, si pe urma il schimbi cum vrei tu, ei bine, aia nu mai e democratie.
Ma si intreb ce rost mai au alegerile. De ce ne-au mai deranjat la vot? De ce sa mai facem alegeri parlamentare? Si de ce sa mai discutam atat despre numarul de parlamentari si de sistemul cameral - uni sau bicameral? Mai bine renuntam la alegeri. Si la vot! Daca tot e sa faca ceva PNL, atunci trebuie sa faca ceva radical : sa mearga pana la retragerea din Parlament. Un Parlament care nu mai reprezinta electoratul, si care nu mai e decat o unealta in mana unei puteri nedemocratice, cu "opozitie" cu tot. Si PNL si PSD ar trebui sa se gandeasca sa iasa din Parlament, si sa faca strict opozitie extraparlamentara si opozitie de strada.
Daca porcaria asta continua, si nu ma indoiesc ca va continua pana ce Basescu isi va atinge tintele, PNL si PSD sa anunte ca ies din Parlament, ca nu vor participa la alegerile locale si parlamentare din 2012 (probabil un alt simulacru de alegeri), si ca democratia in Romania se suspenda de facto! Si ca il lasa pana in 2014 pe Basescu sa-si faca mendrele. Apoi, daca s-o mai putea, sa se reia procesul, sa se faca alegeri parlamentare, simultan cu cele prezidentiale, si gata... N-are rost sa mai mimam atata, sa ne amagim cu simulacrul asta de democratie!
P.S. Nesimtirea la putere. Un exemplu graitor mai jos. Cazul "Hoara":

No comment

Supărările lui Boc

Premierul Emil Boc şi-a ieşit din pepeni în faţa camerelor de luat vederi şi a luat jurnaliştii la bastoane. El are voie. Noi, nu. Noi trebuie să înghiţim minciunile lui şi acoliţilor. Eventual să ne lipsim de salariile nesimţit de mici, ca să aibă ei ce hali cu polonicul.
Emil Boc înşiră minciunile ca mărgelele pe aţă. El înşiră, el deşiră. Şi apoi sare la gâtul jurnaliştilor acuzându-i de manipularea opiniei publice. Boc minte de îngheaţă apele şi noi nu avem voie să patinăm pe gogoşile lui. Nu avem voie să-l tragem de mânecă. Se supără, frate, se supără micuţul.

NOI…

Am primit pe e-mail, de la o prietenă dragă din Suedia, acest mesaj. Nu ştiu cine l-a scris. Nu are importanţă. L-am citit, l-am postat, îl dau mai departe oricui doreşte să-l preia.

Sictireli

Noi… cei născuţi la începutul anilor 50, 60, 70, vedem acum în anul 2010 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii paşi pe Lună, despre războaie sângeroase, avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva cândva. Noi suntem cei care am jucat “De-a v-aţi ascunselea” , “Castel”, “Raţele şi vânătorii”, “Ţară, ţară , vrem ostaşi”, “De-a prinselea”, “Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat “Un doi trei, la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casă), primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi… am purtat jeansi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci. Cine avea blugi de firmă gen Lee sau adidas Puma era deja lider de gască. Noi… nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi… am fost ultimii “Şoimi ai Patriei” şi ultimii “Pioneri”. La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză…Şi am cântat la aniversări MULŢI ANI TRAIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea incă televizor. Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi… am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele. Singurele melodii de joc la chefuri sau nunţi fiind horele, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Noi…spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit şi ascultat până la epuizare Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, dar am ascultat şi vedetele gen 50 Cent şi Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif”, Cireşarii, şi am băut Cico şi Zmeurată şi ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri “de la TEC ” fără să ne fie teama că “au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticla de suc fără teamă de virusuri.
Noi… am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit Internetul. Noi… nu ne dam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară. Noi… nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului. Nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf. Abia aşteptam la chefuri să jucăm “Fantanita”, sau “Flori, fete sau băieţi” sau “Adevăr sau Provocare” sau orice ne dădea un pretext să “pupam pe gură” pe cine “iubeam”.
Noi… suntem cei care “solicitam prietenia”, roşeam la cuvântul “sex”, dădeam cu banul cine să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor. Noi… am completat mii de oracole, sperând că persoana iubită va citi acolo unde scrie “De cine îţi place?”, că ne place de ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicletă fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii. Nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier. Nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm. Părinţii noştri nu au “child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentara, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi… am auzit cum s-a tras la Revoluţie, unii am şi fost martori oculari, am şi particiupat. Noi… am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede. Noi… am râs la bancurile cu Bulă, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana nouă.
Noi… am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV salutând România. Noi… suntem cei care mai ţinem minte emisiunea “Feriţi-vă de măgăruş“. Noi… suntem o generaţie de învingători, de visători, de “first-timers” … Dar suntem şi generaţia care vede limpede cum ne pierdem ţara. Noi ştim că duşmanul este în interior şi nu afară… Noi… suntem ultima genaraţie de sacrificiu a lui Ceauşescu şi prima de după Revoluţie. Noi… am pierdut de două ori. Şi atunci şi acum.
Azi, suntem la fel de săraci. Dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea? Doar atât să ne opunem manelizării, vandalizării, imbecilizării sau becalizării programate a României! Dacă citeşti, dacă ai căzut un pic pe gânduri, eşti de-al nostru ! Numai în acest caz te rugăm să trimiţi mai departe! Poate învăţăm împreună să ne apreciem şi să nu ne mai vindem pe nimic! Alătură-te nouă şi trimite la toată lumea acest mesaj!
Să ai o zi bună!

ADEVĂRAT!

NU ESTE POVESTE. ESTE ADEVĂR ABSOLUT: HRISTOS A ÎNVIAT!