5 martie 2010

Zovonerii pedelişti

Trompeţii şi năpârcile PDL au lansat pe piaţă un nou zvom puturos, cu intenţia de a torpila Congresul PNL. Zvonerii au strecurat în media naţională informaţia otrîvită conform căreia senatorul de Giurgiu, liberalul Vasile Mustăţea, secretarul comisiei economice din Senat, ar fi trecut la PDL.
Senatorul şi-a rupt din timpul liber şi s-a întâlnit azi cu presa locală pentru a dezminţi categoric această informaţie. "Este o divresiune. Nu am avut niciodată de gând să plec din PNL, nu am avut niciodată vreo discuţie pe acest subiect cu vreo persoană din PDL. Partidul Naţional Liberal mi-a acordat încredere. La rândul meu voi arăta că sunt un membru fidel", a mărturisit senatorul Vasile Mustăţea.
Aşadar masinăria de răspândit zvonuri, marca PDL, a mai dat un rateu. Un fâs puturos care a stricat atmosfera. Încă un pârţ ca ăsta şi o să ne ţinem de nas când trecem pe lângă sediul central al PDL şi sediile filialelor celui mai pucios partid.

3 martie 2010

Academicienii pleacă, dar nu se predau

Se vorbeşte intens că redacţia de la "Academia Caţavencu" a fost lovită de morbul PSD. Mai altfel spus, redacţia se topeşte.

Ultimele informaţii vehiculate pe bloguri arată că academicienii cu cele mai vechi state părăsesc sediul Academiei cu intenţia de a pune de o nouă publicaţie. Motivul acetei transhumanţe media de la o academie la alta este nemulţumirea redactorilor legată de politica editorială.
Vestea nu-mi face bine la ficaţi. Lecturez cu interes publicaţia de la primele numere, încă de pe vremea când se numea simplu "Caţavencu". Sunt aproape 18 ani. Nu sunt foarte îngrijorat. Mişcări importante au mai fost. De fiecare dată "Academia Caţavencu" a rezistat. Dacă de data asta nu va rezista, speranţa rămâne tot în academicieni.
Citesc pe bloguri tot felul de reacţii. Unii consideră ca s-a terminat o eră. Era scurgerilor de informaţii de la servicii către o revistă de genul "Academia Caţavencu". Cică serviciile s-au reorientat. S-au "rebrenduit", ca să folosim o expresie dragă lui Ion Iliescu. Nu cred că lucrurile vor rămâne aşa. Serviciile au nevoie de o portavoce. Academicienii au ştiut cum să forjeze informaţia, cum să o distileze. Alţii susţin că revista s-ar fi transformat, sub mâna lui Vântu, într-o presă de stors informaţii, o presă de şantaj.
Timpul le rezolva, râsul le absolvă. Mizez pe academcienii care pleacă, dar nu se predau. Aştept noua publicaţie cu interes, incredere şi speranţă.

28 februarie 2010

Reality: Centenarul Liberarii Giurgiului 1829-1929

Reality: Centenarul Liberarii Giurgiului 1829-1929

PUTEREA BLOGOSFEREI ESTE CU NOI

Prietenul meu Cosmin Creţu are o idee (nu este nouă, nu este originală, dar este o idee de luat în seamă). Cosmin propune ca toţi giurgiuvenii care sunt activi pe blog, care au un cuvânt de spus, care au un strop de notorietate sau vizibilitate să se unească într-un efort comun.
Tipic româneşte, prietenul meu aruncă piatra în lac şi fraierul de Traian trebuie să intre în apă să o scoată. Cu alte cuvinte, amicul mi-a pasat mie cea mai grea sarcină: să-i adun pe toţi giurgiuvenii la un loc, să o punem de o revoluţie, de o răscoală sau măcar de o înjurătură.
Cosmin Creţu propune să lansăm iniţiative ocolind pe cât posibil zona politică. De ce? Să nu se interpreteze, spune el. Hai că am început cu dreptul în stângul. De ce să nu se interpreteze, monşer? Ba, să se interpreteze, nenicule, să se interpreteze. O data, de două ori, de trei ori... să se interpreteze de câte ori este nevoie până or pricepe şi năpârcile că lumina zilei nu-i pentru ele. Eu propun să luam atitudine astfel încât să li se facă pielea de găină, să le tremure chiloţii în vine, să aibă coşmaruri, să umble cu capul spart, să le clănţăne dinţii în gură de frică. Să se cufurească pe ei de teamă astfel încât nici pampersii să nu le fie de folos. Puterea blogosferei este cu noi!
Nu propun acum nicio acţiune. Trasez doar un drum pe care să mărşăluim. Dacă vom schimba cuvinte seci între noi, de genul: dă-ţi, băi fleaşcă, şi tu cu părerea despre cutare sau cutărică subiect, cer să fiu lăsat la vatră. Dacă luam atitudine astfel încât să conteze, sunt gata de luptă. Idei sunt cu sutele. Mizez şi pe sprijinul colegilor care au un blog în administrare şi, nu în ultimul rând, pe sprijinul cititorilor de blog. Fie că sunt sau nu giurgiuveni. Orice idee este binevenită.
În concluzie. Purcedem la luptă, folosindu-ne de puterea blogosferei, sau mai punem de un blog? Asta-i întrebarea. Aştept răspuns ca să ştiu dacă mă bag.