22 mai 2009

Agenţia Naţională de Drumuri Giurgiu, ultima strigare

Inspectorii au constatat că a doua zi după control, sumele încasate s-au dublat la AND Giurgiu. Aşadar, prin deducţie logică, nu este vorba doar de cele circa 8 mii de euro, bani găsiţi ascunşi prin pachete de ţigări, obţinuţi într-o tură. Este vorba de o sumă cu mult mai mare. Mai săpaţi, băieţi, poate mai găsiţi ceva. Cine îşi poate imagina că dintr-o dată traficul la Vama Giurgiu s-a dublat. Şoferii au aflat că a intrat frica în oasele încasatorilor şi au ales să treacă graniţa pe la Giurgiu, convinşi fiind că nu vor mai fi jefuiţi?
Puţin probabil, pentrru că românul, din contră, caută să cade la pace cu încasatorii. Toată lumea mulţumită.
Mai repede am crede că cei 8 încasatori au nimerit într-o tură cu trafic mai slăbuţ. Însă, minunea va dura doar 3 zile, după care "traficul" punct ro va reveni la normal.

21 mai 2009

La Giurgiu s-a dat liber la durere-n pix

Cei 8 angajaţi de la Agenţia Naţională de Drumuri - Giurgiu au fost puşi în libertate prin decizia magistraţilor giurgiuveni. S-a dat, cum am spune, liber la durerea-n pix. La câtă avere au strâns cei 8, pentru ei şi şefii lor, de-a lungul timpului, arestul e un tărâm prea îndepărtat. Bulăul este pentru fraieri.
Cred că nu se mai îndoieşte cineva de faptul că descinderea mascaţilor în Vama Giurgiu nu s-a făcut în urma unei monitorizări atente şi în timp îndelungat, ci la comandă.
Păi, vă spun eu o chestie. Nu numai noi, cei de rând, sărim peste rând, ca să fac un joc de cuvinte neinspirat, la trecerea frontierei, plătind taxele la preţ redus. Nu, domnule. Şi procurorii giurgiuveni au făcut asta. Şi nu odata. Am eu informaţiile mele.
Unul din avocati, Emil Vucă, fost procuror, actualmente consilier local, va ataca decizia magistraţilor ca cei 8 să nu părăsească oraşul. În opinia sa, acuzaţia de luare de mită nu se susţine atâta vreme cât nu există dovezi. Şi are dreptate într-un fel, pentru că nimeni nu a făcut sesizare, cu toţii mulţumindu-se să plătească la jumătate şi să treacă Podul. De ce se luptă Vucă să le lărgească celor 8 orizontul? Păi, sunt multe drumuri de făcut la Bucureşti.
Între cei acuzaţi se află familia Dogaru, care are o casă în Frăteşti de-ţi cade faţa. Cei doi lucrează în zona Vamă de peste 10 ani. Au avut timp suficient să pună ban pe ban, din salariu, sa ridice o vilă.
Un altul, pe numele său Cătălin Boboc, cică e sărac şi de aceea locuieşte într-un apartament ANL. (La Giurgiu de mult nu mai locuiesc oamenii săraci în locuinţe ANL!) Dar în casă luxul te cocoşează. De unde bani? Din străinătate, de la Mătuşa Tamara. Boboc nu a fost un om sărac. Băiat deştept. S-a descurcat pe unde a lucrat. Fie în construcţii, fie, iată, la AND. Şi, colac peste pupăză, mai are şi o mătuşă Tamara. Pe care o va împrumuta tuturor colegilor săi surprinşi cu euro în pachetele de ţigări, justificând astfel luxul şi bunăstarea afişată în dispreţul tuturor.
Cei acuzaţi ţipă cât pot că sunt lucraţi de colegi. Avocatul Ion Popescu este şi el de aceeaşi părere. Şi asta mă miră la el. Mai rămâne să ne convingă şi pe noi şi pe procurorii care au alte declaraţii din care nu reiese că ar fi vorba de vreo răzbunare.
Un tip, pe numele său Vasile Marica, preşedintele Alianţei sindicale Sed Lex, cică mita şi şpaga ar avea rădăcini în salariile foarte mici pe care le încasează angajaţii din administraţia publică. Marica vrea să spună că dacă taxatorii din Giurgiu ar fi plătiţi cu cotă parte din încasări, dacă li s-ar acorda sporuri peste sporuri, salarii babane şi prime grase (în plus faţă de cele actuale -n.n.), nu ar mai pune botul la banul nostru şi astfel ar progresa şi profesional. V-am redat acest pasaj ca să aveţi de ce şi de cine râde două zile.
Nu ştie domn Marica faptul că pentru un post la AND se dă şpagă 10 000 de euro? Nu ştie domn Marica faptul că şefii sunt puşi pe criterii politice? Nu ştie domn Marica faptul că o parte din sumele strânse iau calea Bucureştiului, la partid? Nu ştie domn Marica faptul că toate formaţiunile politice ajunse la guvernare şi-au numit oamenii la AND, această vacă de muls?
Pot să vă garantez de pe acum că politicul îşi va băga coada şi cazul se va termina cu pedepse minime. De genul eliberare din funcţie.

20 mai 2009

El Dorado la Giurgiu

Administraţia Naţională a Drumurilor de la Giurgiu a fost totdeauna un El Dorado, o vacă de muls pentru foarte mulţi angajaţi ai administraţiei. Dar nu numai angajaţii au băgat mâna în butoiul cu miere. Administraţia a fost folosită de multe ori ca sursă de venit pentru diverse formaţiuni politice, diverse personaje politice. Posturile de şef la AND Giurgiu şi cel de casier au fost totdeauna extrem de vânate. Scandalurile nu sunt noi aici. Ele s-au repetat ciclic. Orice soluţie aplicată nu a putut pune stop acestui adevărat fenomen. Dacă i-aţi vedea pe angajaţii de la AND ce case şi maşini au, aţi înţelege iute de ce toţi giurgiuvenii vor la AND Giurgiu să taxeze TIR-urile la trecerea peste Podul Prieteniei.
În noaptea de marţi, 19 mai, 8 angajaţi (casieri) din AND Giurgiu au fost suprinşi de către organele de control având asupra lor circa 8 000 de euro, bani pe care nu-i puteau justifica. După deschindere, casierii au primit mandat de reţinere. Cei 8 se ocupau cu colectarea taxei de pod, din care o bună parte o băgau în buzunare. După audieri au fost reţinuţi pentru luare de mită.
Directorul de la AND Giurgiu, Marian Minea, se arată surprins de faptul că angajaţii săi au pus botul la taxe. Să vedem dacă va fi tot atât de suprins după ce va da cu subsemnatul în faţa procurorilor, pentru că doi au declarat că mare parte din sumele colectate se drenau către şefi şi persoane cu influenţă. Mai mult, unii au declarat că şefii de agenţie făceau presiuni şi trafic de influenţă asupra lor. (N.B. Atenţie! Acuzaţiile se referă la şefi, ceea ce înseamnă că buba era coaptă acolo de ani de zile!) Ce fel de presiuni?? E simplu de răspuns la a această întrebare.
Azi, miercuri 20 mai, cei 8 vor fi aduşi în faţa magistraţilor cu propunerea de reţinere pentru o perioadă de 29 de zile. La rândul său actualul director AND Giurgiu va fi chemat la audieri la Parchetul Giurgiu.
Dacă presa naţională nu ar fi insistat să noteze şi un punct de vedere al IPJ Giurgiu, această instituţie ar fi trecut evenimentul sub tăcere. De altfel, declaraţiile purtătorului de cuvânt al IPJ Giurgiu nu a adus nimic nou în chestiune. Aceeaşi limbă de lemn a bătut ca o toacă.
În mod firesc, la finalul anchetei ar trebui să asistăm la un cutremur de proporţii la AND Giurgiu, dar şi în unele cercuri politice. Să vedem dacă va fi aşa.
P.S. Din informaţiile noastre, şeful AND Giurgiu este numit de PDL Giurgiu. Am dorit să-l contactăm telefonic pe preşedintele PDL Giurgiu, dar nu răspunde. O fi ştiind el de ce tace.

19 mai 2009

Dezamăgirea şi lehamitea


Traian Băsescu, prezent la Paris într-o vizită de stat, a declarat în faţa reprezentanţilor diasporei româneşti, a românilor aflaţi în Paris pentru o vreme mai lungă sau mai scurtă, că este dezamăgit de actuala formulă de guvernare. Nici nu e prea greu să fii dezamăgit. Ei, da, Băsescu este dezamăgit de H2O-ul de ploaie PDL-PSD.
Când a clocit actuala formulă PDL-PSD, Băsescu s-a arătat extrem de mulţumit, de parcă ar fi produs apă grea pentru reactorul nuclear al unui guvern ciudat. Mai mult, l-a parafrazat într-un fel pe Mihai Viteazu, declarând că şi-a văzut visul cu ochii. A mai spus în decembrie 2008: "Este un compromis, care nu compromite.". Dar, să revenim la omul nostru revenit din Franţa. Declaraţia sa a fost dată la Paris nu întâmplător. Românii din Paris nu ştiu să huiduie, nu ştiu să fluiere, dar mai ales nu înţeleg cum poate dreapta să se alieze cu stânga, cum pot coabita la guvernare două partide care s-au muşcat de părţile moi ani de zile. Românii din Franţa cred orice spune Băsescu, nu trăiesc cu el în cârcă zi de zi. Probabil l-au crezut şi când a spus că e dezamăgit. În felul acesta Băsescu şi-a primit iertarea.
Eu nu cred că este dezamăgit. Blufează. O spune la mişto. Are un dublu limbaj. Acasă va nuanţa declaraţia şi va spune că e dezamăgit de ministrii PSD. De aceea cred că s-a gândit că ar fi bine să spună ceva ce... n-a auzit Parisul. A reuşit. Uite că acum a auzit. Adică, demiurgul se arată dezamăgit de creaţia sa. Mai tranşant, ar fi putut să spună: "Am creat un monstru". Aşa ceva chiar nu a mai auzit Parisul din gura unui preşedinte de stat.
Bun, să spunem că este dezamăgit. Şi cu asta ce am făcut? Stăm aşa, cu dezamăgirea preşedinţială în spate? Dezamăgirea lui Băsescu nu este o cocoaşă să poţi pune mâna pe ea, ca să-ţi meargă bine. Nu. E o dezamăgire care produce nenorociri.
Ei, şi? Preşedintele e dezamăgit, ursul merge mai departe. Şi dacă e dezamăgit ce câştig avem? El cu dezamăgirea noi cu nenorocirea. S-a mai arătat odată dezamăgit, când şi-a asumat responsabilitatea pentru decizia de a promova legea de mărire a salariilor profesorilor. Bravo! Şi? Care-i costul pe care ar trebui să-l plătească pentru această decizie eronată? Nu ne-a spus. În schimb a arătat cu degetul cine-i de vină. Dacă a murit Coposu, atunci Tăriceanu e de vină. Şi pentru ultima dezamăgire, tot Tăriceanu e de vină. Să vă fie clar. Trist este că avem la Cotroceni un om dezamăgit. Care ne aminteşte de Primarul General al Capitalei, dezamăgit că nu are majoritate în consiliul general.
Dacă primul om în stat se arată a fi (auto)dezamăgit, atunci ce să spunem despre poporul acesta, obligat zi de zi să-şi înghită lehamitea precum gălbenuşul puiul de găină? Poate fi şi el, cel mult, dezamăgit de Preşedinte? Da. Poate. E o dezamăgire legitimă. Poporul are dreptul să fie dezamăgit şi chiar plin de lehamite. Preşedintele, nu. Dezamăgirea la el trebuie urmată de o demisie. Or, aşa ceva nu veţi vedea. Nu numai la Băsescu. La niciun om politic din România.

18 mai 2009

Profeţiile lui Băsescu

Preşedintele Traian Băsescu şi-a trecut in C.V. victoria împotriva lui Adrian Năstase, considerând că astfel a făcut un mare bine României, că a mântuit-o de Satana. Îl asigur pe Preşedinte că, la momentul respectiv, oricine candida împotriva lui Năstase avea mari şanse să câştige. Chiar şi o bornă kilometrică. În plus, să ne amintim că nici până astăzi nu s-a elucidat mecanismul, suspect, al balotajului dintre cei doi. Pentru mine, ca pentru foarte mulţi, egalitatea dintre cei doi, rămâne un mister. Aşa că Băselu, să ne scutească de astfel de atitudini mesianice.
După 5 ani de la trecutele alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu ne asigură, hăhăind, că a fost omul providenţial pentru România, lăsând totodată impresia că încă nu s-a decis dacă să mai candideze pentru un nou mandat. El ştie bine că îşi doreşte să candideze, dar, alunecos şi îmbârligător cum îl ştim, mai lasă capacul pe oală până pe la vară când se mai potolesc spiritele şi oamenii sunt în vacanţă. Atunci Băsescu va detona bomba şi va agita apele liniştite ale politichiei. Este ştiut că atunci când realitatea înconjurătoare este limpede şi aşezată, Băsescu e agitat. Şi, din contră, când apele politichiei româneşti sunt tulburi, oamenii agitaţi, societatea cu nervii întinşi la maximum, atunci el se simte liniştit, ca un căpitan pe punte, scanând orizontul cu binoclul.
La cât de imprevizibil este uneori, instinctiv şi impulsiv, Traian Băsescu este capabil de o supriză de proporţii. Aşadar, ne putem aştepta la un anunţ de renunţare la candidatură. Media va lua foc, dintr-o dată lucrurile se vor pune în mişcare, furtuna se va declanşa. Taifunul Băsescu va lovi din nou. Socoteala e simplă. Dacă sondajele vor arăta, implacabil, că nu are şanse în faţa vreunui candidat dacă va intra în turul II, atunci se va decide. Îşi va canaliza întreaga energie în promovarea unui candidat pe fruntea căruia a pus el mâna. Poate chiar va lăcrima un pic. Mai apoi va deveni prim-ministru, după modelul Putin, pe care-l admiră în taină, să taie şi să spânzure după bunul plac. Va lua Criza de coarne. Haina de preşedinte îl strânge, nu-i conferă libertate în mişcări. Ca preşedinte poate, cel mult, să joace, or el vrea să impună ritmul şi muzica.
Preşedintele ne asigură că la finalul mandatului, fie acesta, fie cel viitor, se va retrage din politică, chibiţând de pe margine. Vrea să devină un nou Brucan. Mă rog, dacă se va putea ţine de cuvânt, dacă nu cumva s-a răzgândit deja. A promis multe, a realizat extrem de puţine, omul ce se crede Mesia naţiunii, acest ratat “Tătuc”.
Băsescu ne spune că decizia sa de a candida sau nu, depinde de criză. De criza cui, domnule Preşedinte?

17 mai 2009

Pinalty la limba română

Gheorghe Stefan, primarul municipiului Piatra Neamţ, bun "prietin" cu primarul de Giurgiu, Lucian Iliescu, cândva ambii liberali la Catarama, Patriciu si Tariceanu, şi-a înregistrat la OSIM porecla "pinalty".
Teoretic, de acum nu ne mai putem permite să folosim expresia fără să avem acordul celui ce a lansat-o pe piaţă.
Pinalty a şi declarat pe un post tv că nu are nimic împotriva folosirii expresiei fără acordul său, cu condiţia să nu fie luat în balon. Cu alte cuvinte nu mai avem voie să spunem, spre exemplu: "Pinalty e un bou care nu ştie să se exprime româneşte". Nuuu, noi trebuie să spunem: "Pinalty e om de fotbal şi bun gospodar".
Pinalty al nostru putea să fie ceva mai isteţ şi să înregistreze la OSIM propoziţia "Ti fac io pi tini", eventual adăugând şi o imagine reprezentându-l cu cămaşa scoasă din pantaloni, fluturându-i peste burdihanul de gherţoi şi alergând arbitri cu pumnul ridicat spre cer ca un caftangiu de mahala.
Rugat să-şi dea cu părerea despre valul de arestări în rândul arbitrilor, Pinalty de Piatra Neamţ s-a arătat solidar cu arbitri şi patronii echipelor, considerând că se face prea mult tam-tam pe un lucru care nu este tocmai comform cu realitatea. Două fraze mai la vale, când i s-a amintit faza cu "folcloristele" de la Piatra Neaţ, Pinalty a declarat simplu, în stilul care-l caracterizează: "A fost o atitudine de ospitalitate excesivă". Adică, nu le-am vârât arbitrilor în camerele de hotel fetiţe fierbinţi, ci doar s-a exagerat cu ospitalitatea. Şi cum occidentalii nu pun botul la aşa ceva, să le fie de bine.
"Ti fac io pi tini" a revenit în prima ligă. Show-ul e garantat. Sau, ca să-l cităm pe Adrian Mititelu: Ceahlăului Piatra Neamţ va "murdări" peisajul primei divizii din România (......) Va fi iar nenorocire că revine Ştefan în Liga I.” Corect, numai că nu Mititelu este cel mai nimerit să vorbească de blaturi şi aranjamente în fotbal.