27 februarie 2010

Uniunea dezbinării la Giurgiu

Prin anul 1996 s-au pus bazele filialei Giurgiu a Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Ne-am strâns câţiva lucrători de prin presa locală, am susţinut un fel de examen şi iată-ne înscrişi într-o unuiune şi cu o legitimaţie (care nu ne-a folosit la nimic). Minunea asta a durat vreo 3 ani, după care s-a ales praful. A rămas de filială doar numele. Prin anul 2002 s-a găsit un băiat din presa locală să reactiveze filiala. Avea el un interes, că doar nu sunteţi aşa de naivi să credeţi că ar fi vreun samaritean.
Iar s-au strâns băieţii şi fetele la taifas şi la reconstituire. De data aceasta, pe lângă cei câţiva mai vechi de prin presă au apărut şi colegi noi. Dacă în anul 1996 vorbeam de 3 jurnale, în 2002 Giurgiu avea pe piaţa media vreo 6 jurnale şi două televiziuni. La reconstituire s-au adumnat, aşadar, vreo 15-16 lucrători în presă. (Sesizaţi probabil faptul că evit să le spun junalişti. Într-o zi poate am să vă spun şi de ce.). Dacă la constituire am fost printre lucrătorii din presă, de data asta, nu am mai fost. Invitat. Alături de mine au fost trecuţi cu vederea alţi vreo 10 colegi. Ehei, poveste veche. Nu intru acum în detalii.
S-au ales care cu funcţii, care fără, care cu orgolii nesatisfăcute, care cu botul umflat. Noua formulă a funcţionat vreo 3 ani, după care a fost lăsată ca şi prima în paragină.
Zilele trecute iar ne-am readunat (lucrătorii din presă) ca să refacem ce nu suntem în stare să avem. Adică o filială a UZP la Giurgiu.
Totul a decurs binişor. Ca la o berică. Ne-am salutat, ne-am gratulat. Am vorbit discuţii. Am stabilit că ar fi cazul să intrăm şi noi în rândul lumii, să avem o filială a UZP care să ne apere interesele. (Care interese?). Am stabilit să ne mai întâlnim într-o zi (când?) să depunem adeziuni, să împărţin funcţii (să vezi ce halimai va fi!).
Când să zicem: aşa să ne ajute Dumnezeu, a intrat dracu între noi. Cum că de ce vrea şi ăla să fie membru, ce caută celălalt între noi... ăla este subordonat politic, celălalt a fost comunist...Şi uite aşa, am mai pus de o reconstrucţie a uniunii dezbinării la Giurgiu.

25 februarie 2010

Ziua în care vin peştii


Comuna Clejani, judeţul Giurgiu. Februarie, ziua 25, anul 2010. Peştii sunt luaţi de viitură şi aruncaţi peste drumul judeţean.

23 februarie 2010

Inundaţii în judeţul Giurgiu

Imagini de la Hulubeşti, judeţul Giurgiu. Luni, 22 februarie, 2010.

21 februarie 2010

PSD se curăţă în mod natural

Victor Ponta, fără să mişte un deget, doar prin simpla sa prezenţă în fruntea PSD, a declanşat reforma în partid. Poate exagerez spunând "reform", mai nimerit ar fi să spun a demarat mai devreme cu o lună curăţenia de primăvată.
Prin plecarea unor personaje precum Michi Şpagă (Şerban Mihăilescu) sau Baronul de Baltă (Culiţă Tărâţă), altă petardă social-democrată, PSD-ul se curăţă, aşa cum se curăţă grajdul vitelor, cu scârbă. De multe ori curăţenia se face cu scârbă, dar este absolut necesară.
Unde se duc dezertorii din PSD? La un alt dezertor. La Gabriel Oprea, făcătura "independentă" a lui Traian Băsescu, unde, spun ei, vor să construiască un adevărat partid de centru-stânga, alături de... de cine?, de alte petarde comunistoide percum Octav Cosmâncă. Acestora li se vor adăuga foarte curând susţinătorii din campanie a lui Sorin Oprescu. Acolo îi vom găsi pe toţi reşapaţii de prin PSD, PNL sau PRM.
Dacă aş fi în locul lui Victor Ponta aş lăsa uşa deschisă. Mai mult, le-aş da şi un sut în dos acestor lesturi, acestor profitori, acestor ploşniţe.

Om nou la oameni vechi în PSD

PSD are un nou preşedinte. A fost nevoie de o alinaţă puternică pentru a-l schimba de la conducere pe Mircea Geoană. Victor Ponta a câştiga în cele din urmă cu un scor strâns.
Mircea Geoană pare să fi intrat întrun fel de buclă a timpului. După ce a pierdut la mustaţă în faţa lui Băsescu, pierde la fel şi preşedinţia partidului în faţa amult-ajutatului Victor Ponta. Care ar fi fost rezultatul alegerilor dacă Victor Ponta nu ar fi fost împins de la spate de trei locomotive atomice? Care ar fi fost rezultatul alegerilor dacă Mircea Geoană ar fi înţeles încă de acum un an că "garanţia" Vanghelie îi este nocivă? Răspunsul la aceste întrebări au mai puţină, sau deloc, importanţă acum, după bătălie. Mult mai importante sunt răspunsurile la întrebările ce stau pe masa noului preşedinte.
Victor Ponta a anunţat încă din momentul în care a decis să intre în cursă că este decis să facă reformă într-un partid ce tindea să se osifice sau să se transforme într-un SRL. Am fost la un pas să-l cred, dar auzindu-l cu câtă umilinţă mulţumea "mentorilor" săi, dinozaurilor Miron Mitrea, Adrian Năstase şi cu voia dumneavoastră ultimul pe listă Ion Iliescu, m-a cuprins îndoiala. Cum faci reformă când trebuie să începi curăţenia tocmai cu cei ce te-au propulsat în funcţia de preşedinte PSD? Va putea Omul nou să ia distanţă faţă de Capo di tutti capi, când i-a pupat, umil, ghiulul şi a primit binecuvântarea? Cum sună viitorul PSD-ului în aceste condiţii?
Trecerea de la Marean Vanghelie, Marian Oproşan şi Viorel Hrebenciuc la Ion Iliescu, Miron Mitrea, Adrian Năstase şi Radu Mazăre (cu excepţia lui Ion Iliescu toţi ceilalţi au trecut macar o dată pe la DNA) este o garanţie că PSD-ului se poate transformă într-un partid social-democrat modern, credibil?
Victor Ponta are la dispoziţie doar câteva luni să aducă un suflu nou în partid, să armonizeze toate forţele divergente din interior, să demonstreze că electorii nu au greşit când i-au acordat încredere. Orice întârziere îl ajută pe Traian Băsescu să-şi pună în practică visul său mai vechi, distrugerea PSDS-ului.