Seara mă întorc acasă şi dau curs invitaţiei lui Marian Măroiu. Mă aşez comod în fotoliu, trag alături un stingător, să-mi fie la îndemână dacă se va întâmpla să mi se aprindă imaginaţia de la incendiarele declaraţii. Ascult o frază, ascult două, ascult zeci de fraze până mă frige somnul şi mă visez vânător de scântei. Tresar din somn, lac de sudoare. La televizor Marian Măroiu debita din tulumbă aceleaşi fraze stereotipe, lăudându-se ce urbe curată vom avea daca-l vom vota, cum va da liber la căruţe prin oraş, cum va reface Farfuria deja refăcută, cum vor descinde sute de investitorii în Giurgiu... Am dubii serioase că va câştiga în Cartierul Tineretului, după mizeria pe care a lăsat-o în urma echipa sa. (Este pentru a doua oară în decurs de două luni când răspândacii lui Măroiu ne murdăresc cartierul) Răpus de efort intelectual schimb canalul pe Realitatea TV, unde-l descopăr pe Preşedintele Traian Băsescu în plină ofensivă în lupta cu moguli din presă.
Ziarist găozar!, îmi zic în sinea mea, Preşedintele e în război şi tu-ţi, pardon, tu îţi permiţi să dormi în front? Pierd începutul atacului, dar pricep din câteva cuvinte că la mijloc este vorba de o inocentă fătucă pe post de secretar general la partidul lu’ ta-su’,luată în bâză de jurnaliştii tonomat. Îmi număr încă odată euroii din buzunar şi-i cer scuze Preşedintelui că nu l-am urmărit de la început, dar vina îi aparţine în exclusivitate. Dacă mi-ar fi strecurat la prima oră a dimineţii câteva fâţe pe sub