27 martie 2010

Floare de blat la Giurgiu, în ajunul Floriilor

Am asistat la partida de fotbal Dunărea Giurgiu - Dinamo II (Liga a II-a), terminata cu scorul 2-4. Un blat mai ordinar ca ăsta rar veţi întâlni. A fost o întâlnire cu miză doar pentru o echipă. Dinamo II avea nevoie de toate punctele pentru a mai spera la evitarea retrogradării în Liga A III-a. Dinamoviştii unde puteau să aranjeze o victorie dacă nu la Dunărea Giurgiu, echipă unde pe vremuri a evoluat (cu succes şi onoare) Petrică Buduru (Rache pentru cunoscători), astăzi aflat într-o poziţie de decizie la clubul oaspete.
Oamenii din tribuna au înţeles situaţia, însă nu au putut accepta ca echipa favorită să joace lamentabil. Pierzi, pierzi, blătuieşti, blătuieşti, aranje. arajnjezi... dar măcar arată că ştii ce să faci cu balonul rotund, spuneau spectatorii.
Oamenii din tribună spuneau ceva si despre de pariuri, sumele jucate şi de evoluţia scorului. L-a debutul reprizei a doua i-au cerut socoteală antrenorului Emil Ursu (fost antrenor al echipei Dinamo II). Ursu a preferat să-i ignore. oare cât îi va merge cu atitudinea asta sfidătoare?
Primarul Lucian Iliescu nu s-a aflat în tribună. Şi acesta, spuneau cunoscătorii, este un semn că ceva nu era în regulă şi nu a dorit să fie înjurat şi apostrofat.
Dacă meciul a fost unul de tot rahatul, la polul opus s-a aflat din nou galeria. De data aceasta "Galeria Inimilor" a fost cu inima alături de familia unui fost component al galerie, care şi-a pierdut viaţa într-un stupid accident de circulaţie, lovit în plin de un automobil în momentul când traversa strada. Minute în şir galeria a scandat numele lui Mario Gogoaşă, pe care l-au numit "Îngerul nostru".
Mama şi fratele mai mic al lui Mario s-a aflat şi ei alături de galerie, de pe care nu şi-au dezlipit ochii.
Foştii prietenii lui Mariu au afişat două banere cu dedicaţie si au ridicat în aer eşarfe negre, luându-şi astfel la revedere de la bunul lor coleg.
La startul partidei au fost în tribune circa 2300 de spectatori. La pauză, când oamenii s-au prins de fază, în tribună au mai rămas cei împătimiţi, resemnaţi sau "câinii" giurgiuveni, circa 1000.
Cu astfel de aranjamente, cu astfel de voluţii, cu asemenea coterii fortbalul de la Giurgiu nu va putea niciodată se revină acolo undea fost cândva. Riscul cel mai mare este ca în cel mai scurt timp giurgiuvenii să evolueze cu tribunele goale.
Dcă tot se ştia că va fi un meci aranjat, mă întreb de ce organizatorii nu au lăsat porţile stadionului deschise, să intre oamenii ca la un spectacol, cu atât mai mult cu cât mâine este Duminica Floriilor, Duminica Intrării Domnului în Ierusalim?

26 martie 2010

Arte marţiale la Giurgiu

Sportivii clubului Aquila, multiplii campioni naţionali, europeni şi mondiali, într-o demonstraţie de arte marţiale la Giurgiu de Ziua Poliţiei Române - 25 martie 2010.

25 martie 2010

În lumea asta rău făcută, un om aşteaptă de cinci ani despăgubiri de la stat

Mă întâlnesc zilele trecute cu un bun prieten care îmi spune că m-ar fi invitat la o bere selectă la Athenee Palace dar nu poate pentru că încă nu a primit despăgubirea de la stat în valoare de 500 de milioane de lei (la valoarea anului 2005) pentru un teren expropriat de comunişti. Despăgubirea trebuie primită conform Legii 10. În anul 2005 şi-a întocmit dosar. Inspectorii de la Primăria Giurgiu au efectuat o expertiză şi au stabilit suma ce urmează să o primească prietenul meu. Dosarul a fost transmis către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. După 2 ani i-a venit rândul să fie supus analizei în Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Anii au trecut şi pe finalul anului 2008 omul meu, care mi-ar fi oferit o bere la Athenee Palace, a intrat în legătură cu consilierul ce se ocupa de dosarul său, care-l asigură că dosarul este ok, dar mai trebuie să aibă puţină răbdare.
După alte câteva luni, din nou prietenul s-a interesat de dosar. De data asta i s-a spus să aibă răbdare că a apărut o Ordonanţă de Guvern şi este posibil să mai fie nevoie de nişte documete.
După alte câteva luni, sătul de vrăjelile conţopistului de la ANRP a făcut un memoriu la primul ministru Emil Boc. În preambul şi-a declinat identitatea, a descris în linii mari situaţia în care se află şi l-a final, după ce a făcut o scurtă referire la salariul nesimţit pe care-l primeşte preşedintele ANRP (peste 400 de milioane de lei pe lună) a caracterizat birocraţia din România, apelând la câteva versuri ce circulă prin târg ca fiind ale lui Eminescu.
Băiat cu bun simţ, prietenul meu, cel ce nu are bani să-mi ofere o bere de lux la Athenee Palace, a scris aşa:
“Domnule Prim-Ministru,
În lumea asta rău făcută/
Rahaţii ‘ut în loc să pută/
Iar ‘utăcioşii consacraţi/
Nu pot ‘ute de rahaţi”.
Vă cer scuze, domnule Prim-Ministru, dar versurile nu-mi aparţin. Ele aparţin lui Eminsescu”.
Petiţia sa a fost direcţionată către ANRP spre soluţionare. Unde se află şi acum.

24 martie 2010

Poliţia Giurgiu umblă la Butoane

Preluare de pe http://sictireli.wordpress.com/


Eu nu cred în coincidenţe. De data asta chiar ar fi bine să nu fie. În urma cu câteva zile la un cazino amplasat vis a vis de Teatrul Valah din Giurgiu s-a iscat un scandal de pomină între clanurile mafiote din Giurgiu. Unul controlat de celebrul BUTOANE, un fel de Bercea Mondialu de la Dunăre, altul de nişte plasatori de pipiţe.

S-a lăsat cu săbii ninja, pumni şi scuipături. Forţele de ordine au sosit iute-iute (altădată se împiedicau în pulan), dar nu s-au băgat între şmecheri, lăsându-i să se caftească liniştiţi. Cred că au făcut şi pariuri. (...)

Continuare pa http://sictireli.wordpress.com/

22 martie 2010

Mile Cărpenişan a plecat la Domnul


Jurnalistul timişorean Mile CĂROENIŞAN (25 august 1975 – 22 martie 2010) a încetat din viaţă, la doar 34 de ani, după ce fusese mai multe zile in comă, după ce suferise un blocaj renal şi un soc septic.
Surse medicale au precizat ca decesul jurnalistului a survenit ca urmare a unui stop cardiac. Mile Cărpenişan a fost un cunoscut şi apreciat jurnalist de război. Mile Cărpenişan şi-a dedicat ultimele săptămâni din viaţă unei campanii umanitare pentru salvarea vieţii unui tânăr de 29 de ani, bolnav de leucemie.
Acum Mile Cărpemişan s-a dus la Domnul.
Cei ce l-au cunoscut personal l-au iubit şi respectat. Eu nu l-am cunoscut personal. L-am admirat pentru ceea ce a făcut ca jurnalist şi apoi ca om dedicat alinării suferinţelor semenilor săi. Mile Cărpenişan are tot respectul meu. Doar cine a lucrat sau lucrează în presă ştie cât dai de la tine pentru meseria asta şi cât ţi se întoarce.
Lumea fără oameni ca Mile Cărpenişan este greu de imaginat, dar din păcate există şi o astfel de lume. Mile rămâne viu în inimile noastre.
Dumnezeu să-l aibă în grija Sa. Odihneşte-te în pace, Mile.

21 martie 2010

Un hoţ împuşcat mortal la Grădiştea

Un individ de 24 de ani, cunoscut cu antecedente penale (două condamnări pentru furt), a intrat noaptea trecută in gospodăria unui om din satul Grădiştea, comuna Comana, jud. Giurgiu, pentru a sustrage bunurile. A intrat in casa unui batrân de 79 de ani, cu intenţia de a-l jefui. I-a altoit omului un par in cap. Între cei doi a avut loc o altercaţie, în urma căreia bătrânul, pentru a se apăra, a folosit arma de vânătoare, pentru care avea permis de folosinţă, impuşcându-l mortal pe hoţ. Bătrânul se află acum la Spitalul de Urgenta din Bucureşti sub îngrijire medicala. Are coaste fracturate şi un umăr dislocat.

UPDATE
Hotul se întorcea de la discotecă, însoţit de alţi doi prieteni. Au vazut în curtea omului un scuter şi s-au decis sa-l fure. Prietenii l-au aşteptat la colţul uliţei. Hoţul a intrat in curte, a luat un par, s-a năpustit în casă peste batrân şi l-a lovit cu sălbăticie. A încercat chiar să-l straguleze. Cu ultimele puteri, omul a pus mâna pe armă şi l-a împuşcat. Hoţul a încercat să fugă spre colegii lui, dar nu a apucat sa fugă decât câţiva metri şi a căzut lat.