Mă întâlnesc zilele trecute cu un bun prieten care îmi spune că m-ar fi invitat la o bere selectă la Athenee Palace dar nu poate pentru că încă nu a primit despăgubirea de la stat în valoare de 500 de milioane de lei (la valoarea anului 2005) pentru un teren expropriat de comunişti. Despăgubirea trebuie primită conform Legii 10. În anul 2005 şi-a întocmit dosar. Inspectorii de la Primăria Giurgiu au efectuat o expertiză şi au stabilit suma ce urmează să o primească prietenul meu. Dosarul a fost transmis către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. După 2 ani i-a venit rândul să fie supus analizei în Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Anii au trecut şi pe finalul anului 2008 omul meu, care mi-ar fi oferit o bere la Athenee Palace, a intrat în legătură cu consilierul ce se ocupa de dosarul său, care-l asigură că dosarul este ok, dar mai trebuie să aibă puţină răbdare.
După alte câteva luni, din nou prietenul s-a interesat de dosar. De data asta i s-a spus să aibă răbdare că a apărut o Ordonanţă de Guvern şi este posibil să mai fie nevoie de nişte documete.
După alte câteva luni, sătul de vrăjelile conţopistului de la ANRP a făcut un memoriu la primul ministru Emil Boc. În preambul şi-a declinat identitatea, a descris în linii mari situaţia în care se află şi l-a final, după ce a făcut o scurtă referire la salariul nesimţit pe care-l primeşte preşedintele ANRP (peste 400 de milioane de lei pe lună) a caracterizat birocraţia din România, apelând la câteva versuri ce circulă prin târg ca fiind ale lui Eminescu.
Băiat cu bun simţ, prietenul meu, cel ce nu are bani să-mi ofere o bere de lux la Athenee Palace, a scris aşa:
“Domnule Prim-Ministru,
În lumea asta rău făcută/
Rahaţii ‘ut în loc să pută/
Iar ‘utăcioşii consacraţi/
Nu pot ‘ute de rahaţi”.
Vă cer scuze, domnule Prim-Ministru, dar versurile nu-mi aparţin. Ele aparţin lui Eminsescu”.
Petiţia sa a fost direcţionată către ANRP spre soluţionare. Unde se află şi acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu