8 octombrie 2009

Traian Băsescu, criticat în plenul PE de un eurodeputat PSD, pentru tratamentul aplicat presei


Europarlamentarul PSD Cătălin Ivan l-a criticat pe preşedintele Traian Băsescu, în plenul PE, în timpul discuţiilor privind "libertatea informaţiei în Italia" spunând că şeful statului încearcă să decredibilizeze presa şi jurnaliştii care îl critică.
"În Italia, un prim-ministru încearcă să intimideze presa de opoziţie prin toate mijloacele. În România, un preşedinte încearcă să decredibilizeze presa şi jurnaliştii care îl critică. În ambele cazuri, vorbim de excese ale unor politicieni care se consideră deasupra legii. În România, cele mai recente ştiri ne arată nu doar un preşedinte care jigneşte, http://www.blogger.com/img/blank.giftâlhăreşte şi calomniază ziarişti, dar şi alte abuzuri ale unei puteri care, în preajma alegerilor prezidenţiale, pare că ar fi dispusă la orice, inclusiv la încălcarea legii, pentru a-l ajuta pe actualul şef al statului să fie reales", a declarat eurodeputatul social-democrat în plenul PE, potrivit unui comunicat al Delegaţiei PSD din PE remis MEDIAFAX.

Manifestaţii la Roma, pentru libertatea presei
Zeci de mii de manifestanţi s-au reunit sâmbătă, la Roma, la apelul Federaţiei Presei şi stângii italiene pentru a “apăra libertatea presei” şi pentru a denunţa imperiul mediatic al lui Silvio Berlusconi.
“Am numărat toţi participanţii şi mi s-a spus că suntem 300.000″, a declarat de la tribună unul dintre participanţi, în faţa unei mulţimi compacte reunite în imensa Piazza del Popolo, în centrul capitalei.
Silvio Berlusconi a calificat manifestaţia drept o “farsă absolută”, apreciind că “libertatea este mult mai mare în Italia decât în oricare altă ţară occidentală”.

Scriitoarea de origine română Herta Müller a primit PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ


Nefericirea unei insule
Articol preluat de pe blogul http://acaile.blogspot.com/
Friday, March 07, 2008

“Regele se-nclina si ucide” (Polirom, 2005) este cartea prin care o descopar pe Herta Müller, scriitoare de care am auzit, cu regret, abia acum vreo doi, de la un coleg neamt. “Ahhh, e fantastica autoarea aia a vostra, nominalizata la Nobel; pacat ca nu scrie si altceva in afara de dictatura lui Ceausescu!” – imi spuse colegul; iar eu a trebuit sa intreb despre cine vorbeste...si am aflat. Acum am si citit “Regele..”, probabil cea mai potrivita prima lectura din aceasta scriitoare.
Potrivita, fiindca “Regele se-nclina si ucide” este o culegere de 9 eseuri, un colaj autobiografic, poetic, un poem in proza despre limba si tacere, despre viata si moarte, despre trauma si evadare, despre izolare si neuitare-o cheie cu care poate fi descuiata opera autoarei ("animalul sufletului" ei).
Nascuta si crescuta intr-o familie banateana, in care cuvintele se lasau cu greu spuse, Herta se muta la oras, la studii, unde cunoaste nu doar o alta lume, o alta limba (cea romana) dar si o alta semnificatie a cuvintelor. Mai tirziu, pe cind ajunge sa astearna cu pricepere cuvinte pe hirtie, afla ca limba e duplicitara, ca este un instrument de opresiune, dar si de rezistenta. Ca limba poate trada. Ca naste suspiciune. Ca limba este asemenea Regelui - are putere, are trufie, dar pe tabla de sah, se inclina.
Moartea este, mai intii, familiara Hertei. In satul banatean, copila de citiva ani ii vede uneori pe cei odinioara-n viata, intinsi pe nasalie, cu capul sprijinit in perna umpluta cu umbris de rindea, asa cum numesc svabii aschiile de lemn , Hobelschatten, si nu Holzspäne, cum se cheama in germana. Moartea e vazuta apoi ca o usa de evacuare dintr-o viata aflata la cheremul Securitatii, insa cind moartea iti e filfiita in fata ca o amenintare, viata, oricit de cumplita ar fi, merita dusa mai departe. Nu stiu cit de morbid este, insa eu am gasit remarcabile, in “Regele se-nclina si ucide”, scenele cu morti: cea a prietenului Hertei, inginer constructor, gasit spinzurat in locuinta, cu citeva luni inainte de caderea regimului si caruia i se refuza autopsia (de parca unui mort i s-ar putea refuza ceva), a sateanului bolnav de cancer care, chinuit de dureri, se spinzura in copacul cu gaini si caruia i se face autopsie, a femeii inecate, cu sfoara la miini si la picioare si careia Herta ii asaza cirese in gavanele ochilor....
Trauma este una adinca si perena, iar evadarea si timpul nu o pot estompa; timpul care lucreaza cumva indarat, fara sa tina cont de spatiul dintre trecut si viitor, desi uneori si spatiul asta e important. Sint clipe (nu putine la numar) ale prezentului Hertei care se leaga de trecutul dureros. Ca de pilda, privitul unui lac in Germania pe care plutesc doua rate albe. Atit de albe, incit ciocurile si labele lor galbene par de aur. Asemenea tacimurilor si robinetelor de la chiuveta dictatorului (mie imaginea asta, care curpinde o informatie deloc adevarata, imi da oarece fiori de paranoia; ca de altfel si scena de la gradinita, cind unul dintre micutii de vreo 4-5 ani, ar fi intrebat-o deloc inocent pe Herta, pe-atunci suplinitoare, de ce ea nu vrea sa cinte imnu’ national?). Ori camasa de noapte a Ingai Wenzel (manechin aflat pe unul din afisele publicitare ale cailor ferate) care-i provoaca Hertei Müller, nu doar amintirea bunicii, ori a prietenului spinzurat, dar si a obiceiului romanesc de-a fura ceva statului :-) Drept pentru care, Herta fura posterul!
Izolarea, asemenea unei insule, trebuie sa fi fost provocata de privirea ei reclacitranta, straina, ori de felul in care “la ei, in Germania”, Brezel se pronunta c-un singur e, nu cu doi. Ori de faptul ca i se imputa ca scrie prea mult despre trecut. Adica despre trecutul ei, mai prezent insa decit trecutul scriitorilor germani care-nseamna, pentru ei, prezent. Probabil ca trauma si izolarea o fac pe Herta Müller sa scrie doar si doar despre trecut! Insa ce mai conteaza cind scrie atit de frumos?

PS Herta Müller (n. 17 august 1953, Niţchidorf, Regiunea Timişoara) este o scriitoare germană originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009.
Tatăl ei a fost un şvab expropriat de autorităţile comuniste. Mama scriitoarei a fost deportată într-un lagăr din Uniunea Sovietică, astăzi pe teritoriul Ucrainei.
Herta Müller a studiat germanistica la Timişoara.
În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania, împreună cu soţul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner.

Pod de flori peste o istorie comună

Premierul Moldovei, Vlad Filat, a anunţat că Istoria Românilor va fi din nou studiată în şcolile de peste Prut, după ce fusese eliminată de regimul sovietic instalat de Voronin şi de aliaţii săi din Partidul Comunist. În acelaşi timp, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a declarat că râul Prut a jucat un rol similar Zidului Berlinului.

Coincidenţă?/ Avionul unui medic care se ocupă cu avorturi s-a prăbuşit lângă monumentul "copilului nenăscut"


March 24, 2009. În urma prăbuşirii avionului privat aparâinând medicului Bud Feldkamp într-un cimitir catolic, mass-media americană şi internaţională au precizat faptul că au murit 7 adulţi şi 7 copii, între care două fiice ale medicului Feldkamp, soţii acestora şi 5 nepoţi, însă au omis să prezinte câteva detalii legate de afacerile lui B. Feldkamp., care duc la o coincidenţă stranie. Bud Feldkamp este deţinătorul unui lanţ privat de clinici ce se ocupă cu avortul, deşi el este împotriva avortului. În aceste clinici o femeie poate face avort şi în luna a 5-a. Cimitirul în care s-a prăbuşit avionul era unul catolic numit “Sfânta Cruce”, se afla în apropierea aeroportului Butte. Cimitirul are un monument numit “mormântul celui nenăscut” la care se roagă localnicii în fiecare zi de joi, de sf. Rozariu, pentru încetarea avorturilor. Acest monument s-a înălţat în memoria tuturor copiilor avortaţi. Avionul s-a prăbuşit în vecinătatea acestui monument şi a luat foc instantaneu, consemnează agenţiile de presă.
Prăbuşirea avionului rămâne un mister. Pilotul avea o experienţă îndelungată de zbor în armată, peste 2000 de ore de zbor, şi nu a raportat nici o problemă thenică controlorilor de trafic. Experţii au lansat ipoteza încărcării aripilor avionului cu un strat de gheaţă, provenit din traversarea unui strat foarte rece, aflat la o altitudine de circa 1500 de metri. Medicul Feldkamp şi soţia sa nu se aflau în avion.

7 octombrie 2009

Scurt-circuit în capul angajaţilor care furnizează energie electrică

Societatea de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Muntenia Sud, aflată acum sub patronajul unor italieni, are, după părerea mea, o serie de angajaţi tâmpiţi. Şi la sediul central din Bucureşti şi la filiala Giurgiu.
Ca să-ţi rezolvi o problemă legată de furnizarea energiei electrice trebuie să suni la Bucureşti. Apăs tasta 3 pentru Giurgiu. Sunt avertizat că apelul va fi înregistrat. Îmi răpunde în fine o fătucă. Mă întreabă dacă sunt din Bucureşti. Nu, domnişoară, din moment ce am apelat tarsta 3 pentru Giurgiu.
O simt ca deja s-a enervat. Mă întreabă ce probleme am.
Doresc să mi se schimbe siguranţa de pe holul blocului. E defectă.
Unde locuiţi, mă întreabă. Îi spun adresa. Vă rog să-mi daţi un punct de reper, îmi spune. Cum adică, întreb eu?
Foarte bine, un punct de reper ca echipa să ajungă la dumneavoastră. Păi, ce punct de reper mai clar poate fi decât blocul unde locuiesc?
Domnule, vă bateţi joc de noi? Din contră, răspund, eu am crezut că dumneavoastră faceţi o glumă.
Enervată deja, duduia îmi cere un punct de reper. Ce fel de punct de reper, domnişoară, că, sincer, nu vă înţeleg.
Spuneţi-ne unde este blocul dumneavoastră, ce are în jur, un punct de reper, o biserică, un spital...
Domnişoară aveţi o problemă cu capul? Vă dau ca reper un alt bloc, nu o biserică sau un spital. Nu avem aşa ceva între blocuri.
Vă rog să-mi daţi numărul de telefon şi să staţi acasă până vine echipa.
Când vine?
În 24 de ore.
Şi eu să stau acasă 24 de ore? Vă las numarul de telefon şi echipa să ma sune când soseşte la blocul meu, şi eu, dacă nu voi fi acasă, sosesc imediat.
Nu se poate. Echipa nu va sună.
Atunci de ce vă trebuie numărul de telefon?, întreb eu ridicând tonul.
Vă rog să vorbiţi frumos. Eu execut o procedură.
Tâmpită procedura aveti... Alo.... alo.... alo!
Duduia nu-mi mai raspunde. Mi-a trântit telefonul.
Aştept 24 de ore. Nu se întâmplă nimic. Siguranţa de pe holul blocului mă stresează continuu.
A doua zi dau din nou telefon. Îmi răspunde o altă fătucă. Îi spun că echipa de intervenţie nu a sosit nici după 30 de ore. Rămân stupefiat când aud că sesizarea mea nu a fost înregistrată.
În fine, nu mai lungesc vorba. Fac o nouă sesizare. După 24 de ore soseşte echipa formată din 2 indivizi. Din Giurgiu, nu din Bucureşti!!! Unul avea în mână un patrent şi o şurubelniţă. Celălalt o lanterna. Mă întreabă ce problemă am. Le spun că am probleme cu siguranţa de pe holul blocului. Se uită la tablou şi-mi zice. E ridicată. Poate vă face vreun vecin o glumă proasta. E cuplată, pentru că am cuplat-o eu. Siguranţa pică fie ca e zi, fie ca e noapte. Fie că am consum mare, fie că am consum mic. Se aude în interiorul ei că face scurt-circuit. E defectă.
Hâm, face cel cu şurubelniţa în mână. Trebuie schimbată. Ok, spun eu, răsuflând uşurat. Schimbaţi-o. Păi, îmi spune patentosul, nu avem aşa ceva. Vă duceţi şi cumpăraţi şi o schimbaţi dumneavoastră.
Cumm să fac aşa ceva? Îmi este teamă să nu mă electrocutez. Trebuie oprit curentul de la panoul general de la intrarea blocului.
Ei aş, zice patentosul. Cu puţină grijă o schimbi. Sunt doar două fire.
Suficient încât să ma facă să râd cu părul vâlvoi, încerc eu o glumă răsuflată.
Atunci, spune colegul cu lanterna, putem să eliminăm siguranţa şi nu mai sare.
Mi se pare extrem de logic ce spune lămposul, numai că eu am nevoie de siguranţă.
Ei, aş, zic eu. Nu există. Vreau să-mi schimbaţi siguranţa.
Atunci cumperi una nouă şi venim noi mâine şi o schimbăm.
De ce nu acum? Mă duc iute şi cumpăr una.
Nu avem timp de aşteptat. Noi plecăm la sediu.
Şi aşa au şi făcut.
Mai vreţi alte exemple ca să vă conving ce idioţi sunt în respectiva societate?

6 octombrie 2009

FLASH

">Campania de vaccinare gratuită împotriva gripei de sezon începe în a doua jumătate a lunii octombrie şi va ţine până la începutul lui decembrie. Campania se va efectua înaintea celei de vaccinare împotriva virusului AH1N1. Prioritate au batranii cu vârste de peste 65 de ani, bolnavii cronici, copiii şi veteranii.
">Negocieri esuate pe tema cresterii salariului minim pe economie, care acum este de 600 de lei. Sindicatele vor un salariu minim de 740 de lei. Reprezentantii patronatelor nici nu vor sa auda de o majorare atat de mare şi propun un salariu minim de 650 de lei. Din calitatea sa de mediator, guvernul propune un salariu de 705 lei.
Elena Udrea şi Monica Iacob Ridzi au fost salvate de clopoţel astăzi în Parlament. Aleşii n-au mai apucat să dezbată cazurile actualului şi fostului ministru de la PDL. În cazul Monicăi Iacob Ridzi, procurorii aşteptau ca parlamentarii să voteze ridicarea imunităţii, astfel încât să poate începe urmărirea penală. Fostul ministru al tineretului şi sporturilor este acuzat de deturnare de bani publici. Elena Udrea a fost anchetată de colegii săi deputaţi pentru cum a cheltuit fondurile Ministerului Turismului. Astăzi urma să fie prezentat raportul comisiei conduse de liberalul Ludovic Orban. Şedinţa fost suspendată pentru că timpul destinat dezbaterilor s-a epuizat.
Noua lege a pensiilor stârneşte controverse
Blocul national Sindical este nemulţumit de decizia guvernului de a adopta legea unică a pensiilor prin asumarea răspunderii. Liderul BNS, Dumitru Costin, spune că era timp suficient pentru ca proiectul să fie discutat in parlament. În plus, căderea guvernului în urma asumării răspunderii ar adânci criza. Legea va pune capat pensionarilor anticipate şi a celor pe caz de boala care nu se justifică. În plus, vârsta de pensionare pentru bărbaţi şi femei va fi de 65 până în 2030.

La Giurgiu, persoanele cu handicap şi asistenţii personali au ieşit în stradă

O parte dintre persoanele cu handicap şi însoţitorii persoanelor cu handicap au protestat azi, 6 oct. 2009, în faţa Prefecturii Giurgiu pentru că nu şi-au primit drepturile băneşti de 5 luni.
În urmă cu circa 3 săptămâni, însoţitorii persoanelor cu handicap au apelat la Direcţia de Asistenmţă Socială Giurgiu pentru a li se rezolva problema. Aici au aflat că Guvernul, în speţă Ministerul Finanţelor, nu a trimis sumele necesare pentru salariile celor circa 500 de asistenţi personali către Direcţia de Finanţe (N.B. Care a fost înştiinţată cu privire la faptul că sunt mari întârzieri la plata salariilor) şi i-a sfătuit pe oameni să trimită un memoriu la Guvern. În răspunsul primit de la Guvern, asistenţii au fost sfătuiţi să apeleze la Prefectura Giurgiu şi MInisterul Muncii. Prefectul, pe vremea aceea Tudor Tănăsescu, i-a sfătuit să meargă la Primăria Giurgiu.
Iată cum oamenii aceştia, care în afara faptului că nu sunt plătiţi pentru o prestaţie efectuată (salariul minim pe economie!), au şi probleme sociale în familie, mulţi dintre ei având în îngrijire câte o persoană cu handicap, au ajuns de unde au plecat. Adică la Direcţia de Asistenţă Socială.
Reprezentanţii persoanelor cu handicap au fost primite astăzi în audienţă la noul prefect Noruţ Stănişteanu, care le-a promis că mâine se va deplasa la minister şi va încerca să obţină banii necesari salariilor restante.
Aceasta este realitatea şi nicidecum cea descrisă roz-bombon de premierul Emil Boc într-o intervenţie televizată, când, cu nonşalanţa unui mincinos patentat, ne povestea ca nu sunt probleme financiare nici pentru pensionari, nici pentru persoanele cu handicap, nici pentru asistaţii sociali...
Dacă aş fi răutăcios, aş spune că obstinaţia cu care refuză să accepte realitatea i se trage de la căzătura in cap din emisiunea lui Andrei Gheorghe.
Vezi imagini de la miting în secţiunea PRESA PE UNDE TV.
Ultima oră. La emisiunea NAŞUL (6 oct 2009, ora 23.06) primul ministru declară că sunt bani pentru însoţitorii persoanelor cu handicap şi că problema se va rezolva.
Să-l credem? Eu zic să nu ne uităm în gura lui până nu vedem problema rezolvată.

Cine pleacă, cine rămâne, cine rezistă, cine pică?

Preluare de pe blogul http://sictireli.wordpress.com/
Cand s-a anunţat la tv ca niscaiva parlamentari de la PNL au trecut în barca Băsebocului, giurgiuvenii au făcut pariu că sunt senatorul Cezar Măgureanu şi deputatul Dan Pasat. Nu au fost aştia. Deocamdată. Mai e şi mâine o zi. Pariurile care se fac acum sunt: care va ceda primul şi cand.
Surpriza cea mare a giurgiuvenilor nu ar fi fost dacă ce doi trecuţi în barca portocalie a Iscusitului Cârmaci ar fi fost senatorul Cezar Măgureanu şi deputatul Dan Pasat, ci că nu au trădat până acum. Senatorul Măgureanu, rămas dator după campania electorală cu circa 700 de milioane de lei, a cochetat intens cu PDL. Nici acum nu i-a trecut fiorul de iubire când trece pe lângă grupul parlamentar PDL. Pentru cei ce nu ştiu cine-i Măgureanu, le spunem noi. Este tipul acela cu burta mare cât un butoi de 50 de vedre, iniţiatorul acţiunii "să alergăm în jurul Parlamentului să dăm burta jos. El a alergat circa 100 de metri.
Despre Dan Pasat nu am ce să vă spun. Tipul este printre cei mai mari chiulangii din Parlament. Gagiul stă tot timpul pe balta sa de la Hobaia. Deputatul Dan Pasat a rămas şi el dator după campania electorală, în care a aruncat banii cu lopata. Acum este hăituit de cămătari. Campania electorală l-a împins în braţele acestora. Se vorbeşte prin târg de o datorie de vreo 100 000 de euro. Nu ştim cât va mai rezista tentaţiei de a întinde mâna la oferta generoasă a pedeliştilor.
Despre primarii de pe raza judeţului Giurgiu (PSD sau PNL) nu mai are rost să vorbim. Teroarea este pe capul lor cât popota ofiţerească. Nici ei nu ştiu cât vor mai rezista. Ameninţările sunt pe faţă. Eşti cu noi, sau punem serviciile pe tine. Şi când zic " serviciile", nu mă refer la serviciile de ecarisaj sau salubritate. Se construiesc dosare la greu.

5 octombrie 2009

Băsescu surpinde şi prin declaraţii


“Vreau să ştiţi că nici Guvernul, nici eu, nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criză. Pentru că nu se poate.”
Nea Traiane, la ce ţi-a stat mintea când ai produs o asemenea enormitate? Te-ai gândit la ce mă gândesc şi eu? Unii, pentru declaraţii mai puţin incendiare şi-au pierdut funcţia de ministru. Matale ce faci cu funcţia de Preşedinte al unei ţări pe care nu te-ai propus să o scoţi din criză? Ba, din contră, vedem că o bagi cu totul în mizerie.
La ce crezi că ar gândi marinarii dacă vaporul ar fi la un pas să se scufunde şi l-ar auzi pe comandant, spunându-le: Nu mi-am propus să-mi salvez echipajul şi nava. După care s-ar duce liniştit în cabină şi ar da pe gât o duşcă de rom? Nu-i aşa că l-ar lega fedeleş de catarg, l-ar uda cu furtunul până şi-ar reveni?

Răspândacii portocalii s-au pus în mişcare pentru Băsescu


Nu stiu cat de tare s-a suprins Elena Udrea la aflarea gospelului că va candida Traian Băsescu, dar eu chiar am fost suprins să văd cât de repede s-au mişcat băieţii de la tipografii ca să-i tipărească jucătorului un fluturaş de campanie electorală. Cu toate cele necesare. De la slogan, la ce a făcut şi până la ce intenţioneză să facă.
Şi asta nu-i tot. Mai am o veste, care sigur nu o va şoca pe Udrea. La fel de repede s-au constituit armate de răspândaci în Bucureşti, care au îndesat în cutiile poştale "cuvântul" domnului către popor.
Citiţi-l şi minunaţivă câte minciuni poate să trântească şocantul preţedinte pe o pârdalică hârtie format a4 - landscape.
Eu, mi-am smuls cutia poştală de la intrarea in holul blocului. Locuiesc la etajul 3. Vreau să văd cât de zeloşi sunt răspândacii portocalii. Merită Băsescu să depui atât efort, să urci 3 etaje? Sper ca respectivii carcalaci portocalii, dacă vor urca... să şi coboare.