Probleme cu “poluţia”

Zilele trecute, mă trezesc de dimineaţă, beau cafeaua şi plec glonţ la serviciu, aşa cum face orice român care, din fericire, are un loc de muncă la el în ţară. Nu ies bine din apartament şi văd pe scara blocului sute de fâşii din hârtie. Mă aplec, iau una şi mă lămuresc iute că nu este un fluturaş de campanie electorală, ci o invitaţie. Echipa de şoc a candidatului PSD la primăria Giurgiu ne îndemna să urmărim o emisiune la Muntenia TV, unde Marian Măroiu promite că va face dezvăluiri incendiare. Mototolesc fluturaşul şi-l bag în buzunar pentru a nu polua mediul înconjurător. Aud în spatele meu femeia de serviciu suduind, imitându-l pe Ionuţ Dolănescu (pour le conoseur!) “poluţia” lui Marian Măroiu. Sute de îndemnuri stau risipite pe jos ca fetiţele întinse pe plaja de la 2 Mai.

Seara mă întorc acasă şi dau curs invitaţiei lui Marian Măroiu. Mă aşez comod în fotoliu, trag alături un stingător, să-mi fie la îndemână dacă se va întâmpla să mi se aprindă imaginaţia de la incendiarele declaraţii. Ascult o frază, ascult două, ascult zeci de fraze până mă frige somnul şi mă visez vânător de scântei. Tresar din somn, lac de sudoare. La televizor Marian Măroiu debita din tulumbă aceleaşi fraze stereotipe, lăudându-se ce urbe curată vom avea daca-l vom vota, cum va da liber la căruţe prin oraş, cum va reface Farfuria deja refăcută, cum vor descinde sute de investitorii în Giurgiu... Am dubii serioase că va câştiga în Cartierul Tineretului, după mizeria pe care a lăsat-o în urma echipa sa. (Este pentru a doua oară în decurs de două luni când răspândacii lui Măroiu ne murdăresc cartierul) Răpus de efort intelectual schimb canalul pe Realitatea TV, unde-l descopăr pe Preşedintele Traian Băsescu în plină ofensivă în lupta cu moguli din presă.

Ziarist găozar!, îmi zic în sinea mea, Preşedintele e în război şi tu-ţi, pardon, tu îţi permiţi să dormi în front? Pierd începutul atacului, dar pricep din câteva cuvinte că la mijloc este vorba de o inocentă fătucă pe post de secretar general la partidul lu’ ta-su’,luată în bâză de jurnaliştii tonomat. Îmi număr încă odată euroii din buzunar şi-i cer scuze Preşedintelui că nu l-am urmărit de la început, dar vina îi aparţine în exclusivitate. Dacă mi-ar fi strecurat la prima oră a dimineţii câteva fâţe pe sub uşă, nu mi-aş fi pierdut timpul cu murdăriciul Măroiu. Dar, aste! Vorba Elenei B., ca om politic şi candidat “poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri, pot fi şi oameni care nu vor să vorbesc cu tine...”.