7 aprilie 2010

NOI…


Am primit pe e-mail, de la o prietenă dragă din Suedia, acest mesaj. Nu ştiu cine l-a scris. Nu are importanţă. L-am citit, l-am postat, îl dau mai departe oricui doreşte să-l preia.

Sictireli

Noi… cei născuţi la începutul anilor 50, 60, 70, vedem acum în anul 2010 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii paşi pe Lună, despre războaie sângeroase, avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva cândva. Noi suntem cei care am jucat “De-a v-aţi ascunselea” , “Castel”, “Raţele şi vânătorii”, “Ţară, ţară , vrem ostaşi”, “De-a prinselea”, “Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat “Un doi trei, la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casă), primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi… am purtat jeansi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci. Cine avea blugi de firmă gen Lee sau adidas Puma era deja lider de gască. Noi… nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi… am fost ultimii “Şoimi ai Patriei” şi ultimii “Pioneri”. La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză…Şi am cântat la aniversări MULŢI ANI TRAIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea incă televizor. Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi… am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele. Singurele melodii de joc la chefuri sau nunţi fiind horele, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Noi…spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit şi ascultat până la epuizare Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, dar am ascultat şi vedetele gen 50 Cent şi Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif”, Cireşarii, şi am băut Cico şi Zmeurată şi ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri “de la TEC ” fără să ne fie teama că “au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticla de suc fără teamă de virusuri.
Noi… am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit Internetul. Noi… nu ne dam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară. Noi… nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului. Nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf. Abia aşteptam la chefuri să jucăm “Fantanita”, sau “Flori, fete sau băieţi” sau “Adevăr sau Provocare” sau orice ne dădea un pretext să “pupam pe gură” pe cine “iubeam”.
Noi… suntem cei care “solicitam prietenia”, roşeam la cuvântul “sex”, dădeam cu banul cine să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor. Noi… am completat mii de oracole, sperând că persoana iubită va citi acolo unde scrie “De cine îţi place?”, că ne place de ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicletă fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii. Nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier. Nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm. Părinţii noştri nu au “child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentara, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi… am auzit cum s-a tras la Revoluţie, unii am şi fost martori oculari, am şi particiupat. Noi… am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede. Noi… am râs la bancurile cu Bulă, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana nouă.
Noi… am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV salutând România. Noi… suntem cei care mai ţinem minte emisiunea “Feriţi-vă de măgăruş“. Noi… suntem o generaţie de învingători, de visători, de “first-timers” … Dar suntem şi generaţia care vede limpede cum ne pierdem ţara. Noi ştim că duşmanul este în interior şi nu afară… Noi… suntem ultima genaraţie de sacrificiu a lui Ceauşescu şi prima de după Revoluţie. Noi… am pierdut de două ori. Şi atunci şi acum.
Azi, suntem la fel de săraci. Dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea? Doar atât să ne opunem manelizării, vandalizării, imbecilizării sau becalizării programate a României! Dacă citeşti, dacă ai căzut un pic pe gânduri, eşti de-al nostru ! Numai în acest caz te rugăm să trimiţi mai departe! Poate învăţăm împreună să ne apreciem şi să nu ne mai vindem pe nimic! Alătură-te nouă şi trimite la toată lumea acest mesaj!
Să ai o zi bună!

4 comentarii:

Pepi Mustateanu spunea...

Un text bun cu exceptia finalului : ,,Azi, suntem la fel de săraci. Dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea? Doar atât să ne opunem manelizării, vandalizării, imbecilizării sau becalizării programate a României! Dacă citeşti, dacă ai căzut un pic pe gânduri, eşti de-al nostru " Fragmentul asta contine o mare capcana in care si Basescu si-ar dori sa ne vada cazuti. CE PUTEM FACE AZI CU LIBERTATEA?

Metaxa spunea...

Pepi Mustateanu. Propune tu un final mai inspirat. Raspunde in felul tau la intrebarea din final. Ce face un tanar ca tine, nascut dupa 1970 cu libertatea?

Pepi Mustateanu spunea...

Viseaza,lupta, spera,cade in genunchi si trage cu ghearele pentru o viata mai buna, orice numai nu renunta la libertate! E tot ce avem mai de pret!Inca.

sandugabrielaioana spunea...

Bun articolul, buna si intrebarea de final: "Ce putem face azi cu libertatea?". O „mica” paranteza. Nu numai cei nascuti in ’50, ’60, ’70 sunt vizati. Eu, nascuta in ’85, sunt la fel de „revoltata” de contrastul extrem dintre viata de atunci (de dupa ’89) si ceea ce traim acum, si melancolica... dupa clipele de bun simt, dupa „simplitatea” vietii de odinioara. Am trait si ascultat tot ce e scris in articol, am fost si soim, mai putin pionier... ah, si nici la Revolutie nu am participat. Jocurile copilariei, muzica si oracolele cu care am crescut, parintii care imi puneau la pick-up discurile cu Toma Caragiu, Fredie Mercury cu a lui Queen, Boney M, Cindy Lauper, Ranieri, Celentano, Mina, Captain and Tennille, Modugno, Patty Pravo, Barbara Streisand, Stevie Wonder, Lionel Richie, Abba, Iris, Holograf, Malina Olinescu, Daminescu, Angela Similea, Gica Petrescu, Gil Dobrica, Pink Floyd- cu magnificul the Wall pe care il auzeam de cel putin 2-3 ori pe saptamana etc, etc... asadar, straina nu sunt de muzica buna. Cum nu suntstraina nici de cartile bune sau cele care trebuiesc citite macar o data in viata. O, da, Twin Peaks, Dallas... se pare ca Pasarea Spin lipseste din lista! Contemporanii nu se pot lamenta nici ei, au faimosul si interminabilul Tanar si nelinistit.
Revenind la intrebarea legata de libertate... ce fac cu libertatea mea? Pai, sa vedem:
- faptul ca va pot raspunde dvs. pe acest blog, pe care cu siguranta nu il detineati inainte de '89, este una din libertati
- faptul ca imi pot alege tara in care pot lucra, asadar viitorul, este o alta.
- faptul ca pot accesa biblioteci virtuale, sau ca imi pot comanda orice carte vreau din orice colt al lumii, in timp real, este o alta libertate – aceea a cunoasterii, a cuvantului...
- sa merg pe strada, fara ca militia sa ma legitimeze sau sa ma intrebe de sanatate
- sa fumez o tigara intr-un parc (nu pe strada) fara ca cineva sa ma judece
- sa iau avionul cand vreu si sa plec de nebuna prin lume
- sa ascult Cenaclul Flacara pe CD – trista libertate, dar adevarata
- sa folosesc telefonul mobil, laptopul si ldc-ul
- sa-i judec in felul meu pe cei care considera ca sunt mai liberi decat altii (vezi cazul tanarului care a ucis un batran pe trecerea de pietoni fiindca mergea prea incet)
- sa ma duc la vot ca sa-mi aleg oamenii care imi vor jefui tara
- insa libertatea cea mai de pret e aceea care ma face sa ma intreb care sunt libertatile mele.