La Timişoara, cu ocazia vizitei Prea Fericitului Patriarh Daniel, o ziaristă i-a oferit Patriarhului pâine uscată şi o bancnotă de un leu pentru a-i aminti de sărăcie. Imediat ce s-a apropiat de Patriarh, câţiva băieţi "amabili", s-au făcut scut în faţa P.F. Daniel, de parcă s-ar fi apropiat Satana. Prea Fericitul, în loc să o invite pe femeie să se apropie, a privit impasibil, poate chiar "fericit" că femeia este împiedicată să se apropie.
Înconjrat de astfel de scuturi umane şi afişând o asemenea atitudine P.F. Daniel se rupe de poporul pe care trebuie să-l slujească. Ştie, oare, Patriarhul câţi oameni nefericiţi caută prin tomberoane o bucată de pâine? Nu cred că ştie. Ştie în schimb să-i facă fericiţi pe politicieni, sărutându-le obrazul murdar.
Cu ziduri, cu haidamaci, cu politicieni alături, nu se poate păstori o turmă rătăcită, Părinte Patriarh! Întrebarea mea este: cu ce vă este de folos titlurile de cetăţean de onoare, Părinte, dacă poporul nu se poate apropia de cel mai apropiat de Dumnezeu dintre noi? În opinia mea este de-a dreptul hilar, să nu spun că e o blasfemie, să oferi titlul de cetăţean de onoare Patriarhului. El este Cetăţean de Onoare al României, al lumii creştine. Înţelegeţi ce vreau să spun?, măi oameni politici fără Dumnezeu! Nu-l mai jigniţi pe Patriarh cu medaliile voastre de tinichea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu