Sunt din nou între voi. Unde poate să fie mai bine, daca nu între prieteni. Mulţumesc pentru sprijin. Voi mai avea nevoie de ajutor moral. Dar să lăsăm asta acum.
Mi-am despus ultima şpagă (o monedă de 10 bani) pe treptele Prefecturii Giurgiu cu câteva zile înainte de data programată din motive independente de voinţa mea.
Pe 28 mai m-a sunat un prieten, un coleg de serviciu, şi m-a rugat să-i reamintesc ora la care trebuie să se ducă să-şi depună ultima şpagă. Mi-a promis că se duce. S-a ţinut de cuvânt.
L-am rugat să verifice dacă şpaga mea mai este acolo, pe trepte, exact sub firma prefecturii. Când am revenit între cei dragi l-am întrebat cum a decurs operaţiunea Ultima Şpagă. Nasol, mi-a spus. A fost acolo. Nu era nimeni. Pe trepte nicio şpaga. Nici şpaga mea nu mai era la locul ei. Oare cine o luase? Vreun boschetar cu guler alb?
Asta a fost la Giurgiu. la Bucureşti a fost cumva altfel. Iata ce-mi scrie un prieten, care se semnează cu pseudonimul NICU VALAHUL.
"Si eu am dat ultima spaga. Din mers, din masina. M-a ingrozit ce am vazut in jurul orelor 18.00 in jurul cladirii Guvernului. In afara de jandarmi care patrulau(ceea ce nu mai vazusem inainte, si trec zilnic pe acolo, dar o sa ma uit si maine pentru confirmare ), dar si echipe de cate doi “baietiei”(unele automatisme nu pier niciodata!). Cred ca aveau ochii “portocalii”. Dupa ce ca masina mea imi facea probleme (o chestie de injector), nu aveam loc nici unde sa parchez si pe deasupra mai erau si baietii, m-am invartit de vreo doua ori pana am prins momentul si am lansat moneda spre trotuar. Bucuria lucrului indeplinit(chiar daca pe sestache), mi-a fost intregita de faptul ca o simpla moneda poate duce la asemenea desfasurari de forte. Nu stiu cati or fi depus spaguta, dar numai faptul ca s-au speriat spagarii, si tot s-a realizat ceva bun. Pentru noi. Hai ca se poate.".
Aşadar, vocea blogosferei contează. Faptul că au apelat la nişte haidamaci ne arată că viermii se tem de noi. De ce oare? Nu sunt ei aleşii neamului? Nu sunt ei urmaşii lui Traian (Băsescu Traian)? Nu sunt ei salvatorii naţiei? De ce vă este teamă vitejii mei?
Sau poate, mai ştii, nu sunt de acord să primească ultima şapgă. Mai vor o dată. Ok. Hai încă o dată. De data asta să staţi în poziţia caprei, băieţi.
3 comentarii:
Nu ştiu de ce cred eu că această "ultima şpagă" nu se va datora, în caracterului ei ultimativ, faptului că nimeni nu va mai da şi va mai lua şpagă, ci pentru că ne vom duce cu toţii... şi cu asta basta.
Cred ca maturatorii ti-au luat spaga de pe treptele Prefecturii, dar pot sa te imprumut, fara camata.
P.S. Ma bucur ca esti bine.
A, fratilor, am fost informat ca si alti giurgiuveni si-au depus, in scarba, ultima spaga. Bine asa, chiar daca au aruncat spaga a doua zi. Bravo lor.
My Self, sunt oarecum sanatos. Oarecum... ca tot romanul :))
Sunt bine. Ma pregatesc de ce e mai rau. Macar eu sunt pregatit, nu voi fi luat prin sprindere. Cum o vrea Dumnezeu.
Fericire maxima tuturor si multumesc ca ati fost si veti fi langa mine.
Trimiteți un comentariu