Cine minte, cine se supără

Calmul engezesc al lui Traian Băsescu a durat doar o zi.
Până s-au găsit câţiva oameni cu coloana vertebrală (între care şi o profesoară ce i-a trântit-o în nas spunându-i ca somnul invaţământului românesc a născut oameni ca Băsescu! Sărut mâna, doamana profesoara!) să-i atragă atenţia asupra faptului că hoţia nu are dig. Evident, Băsescu a sărit ca tigrul la beregata presei. E o minciună, e o minciună a strigat! Nu s-au deturnat fondurile, pentru că nu s-au dat, a spus el şi a pus capăt dialogului, precizând că nu are ce discuta cu mincinoşii. Ca de obicei alţii sunt de vină. Ai lui nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le pute. A usturoi, evident, pentru că altfel duhorile minciunilor intrate în putrefacţie îţi mută nasul. De ce nu l-a întrebat pe Flutur: unde-i, bă, padurea de pe dealurile astea? Să audă şi el o minciună în firea ei de la Flutur. Să-i fi întrebat pe ungurii din cabinetul Boc şi din toate cabinetele de până acum, unde-s pădurile Transilvaniei?, că uite Mureşul şi Crisurile îşi ies din matcă. Pădurile României s-au integrat de mult în spaţiul Maghiar de dincolo de graniţă. Pe bani frumoşi şi puţin impozitaţi.
În campania electorală Băsescu Traian ţipa ca un leu că în timpul mandatului său s-au dezvoltat un sistemele de irigaţii şi digurile de protecţie... Să nu-ţi vină să dai foc la puşcării şi la case de nebuni??
Băsescu Traian s-a arătat iritat de tupeul unor oameni necăjiţi, catalogându-i mincinoşi şi ca atare nu are ce discuta cu ei. Dacă-i pe aşa, atunci naţia asta minţita la greu de oameni de calibrul lui Băsescu şi compania, cum să reacţioneze? Are dreptul şi ea să întoarcă spatele unor politicieni lăsându-i în nemernicia lor? Sau mai eficient ar fi să se adune apele nemulţumirii într-o viitură pustiitoare?