Boxerul roman Jo Jo Dan l-a invins, la puncte, vineri noaptea, pe argentinianul Sergio Gomez şi şi-a păstrat titlurile WBC Continental Americas şi NABA la categoria superuşoară. Partida a avut loc în sala Rapid din Capitală.
JO JO DAN, pugilistul născut la Giurgiu, a acordat publicaţiei Click un interviu în care-şi povesteşte drumul spre marea performanţă. O adevărată aventură demnă de un scenariu pentru Hollywood. Spicuim din interviul publicat în Click.
(...)Ionuţ a început boxul la 13 ani, după ce a prins gustul sportului cu mănuşi de la fratele său mai mic. Prima experienţă a fost însă un eşec, după cum singur ne povesteşte: “Ţin minte că la primul meu drum spre sala de antrenament m-am întâlnit cu mama, care tocmai venea de la şcoală, după o şedinţă cu părinţi. Era supărată pentru că nu aveam notele pe care şi le dorea... Aveam şi absenţe, aşa că m-a întors din drum. Nu m-a lăsat la box”. După două săptămâni de rugăminţi, “Jo Jo Dan” a ajuns la antrenamente.
“De atunci mi-a intrat în sânge boxul. Este ca un virus, ca un drog de care nu mă mai satur niciodată. Eu efectiv trăiesc pentru box”, spune tânărul sportiv. Ionuţ ne mărturiseşte că nu îi place violenţa şi că singurele momente în care acceptă confruntările fizice se petrec în ring: “Nu sunt un tip conflictual. De altfel, nici nu ştiu dacă m-am bătut vreodată cu cineva fără motiv. Prefer să dau toţi pumnii în ring”.
Cariera lui a avut suişuri şi coborâşuri. Considerat o adevărată speranţă la boxul amator, nu a reuşit niciodată să confirme. A clacat la fiecare competiţie majoră la care a participat. “Cred că a fost o problemă psihică. Nu am reuşit să mă motivez să obţin performanţe notabile”, recunoaşte Ionuţ, apoi continuă: “Mie îmi place boxul-spectacol. Nu suport genul de meciuri în care trebuie să fug după adversar. Mie îmi place să mă lupt, să boxez în adevăratul sens al cuvântului. De aceea, cred că boxul profesionist mi se potriveşte mult mai bine, pentru că nu sunt atâtea restricţii, lupta este mai liberă”.
Aventura lui “Jo Jo Dan” la profesionişti a început în Canada, însă nu a fost un succes din punct de vedere managerial. Boxerul a fost luat din România de Adrian Teodorescu şi dus peste Ocean. În Canada, nimic din ce i s-a promis nu i s-a oferit, aşa că a fost nevoit să muncească din greu pentru a se putea întreţine. “În afară de casă şi mâncare, nu mi-a dat nimic din ce prevedea contractul. Boxam pe sume mici şi nu prea mă ajungeam cu banii. Am lucrat o perioadă în construcţii, separat de box, pentru că viaţa nu era deloc uşoară”, mărturiseşte tânărul născut la Giurgiu.
Pugilistul a trecut cu bine peste perioada mai puţin plăcută o dată cu semnarea unui contract cu InterBox: “M-am chinuit aproape un an de zile prin tribunale cu Adrian Teodorescu. Am cheltuit aproape 10.000 de dolari cu procesele, pentru că el nu voia să renunţe la contract şi eu voiam neapărat să semnez cu InterBox. Ne-am înţeles în cele din urmă, dar până în 2009 trebuie să-i dau 10% din tot ce câştig la fiecare gală”.
“Jo Jo Dan” nu a renunţat să muncească şi, în paralel cu sportul, lucrează la o companie care produce elicoptere: “Nu mi-e uşor, însă nu m-am ferit niciodată de muncă. După cele două antrenamente zilnice pe care le am, de la ora 3 şi jumătate până seara, lucrez la o firmă care face elicoptere. Fac curat în zona în care se produc diferite piese”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu