Pedeliştii, udemeriştii şi anexele lor independenţii şi-au băgat gâtul în laţ când au pornit intifada împotriva lui Mircea Geoană. Împinşi cu cârja de la spate de Traian Băsescu, senatorii s-au aruncat ca nişte lupi hămesiţi la postul de preşedinte al Senatului.
Pedeliştii şi udemeriştii, cu toţii urmaşii lui Traian... Traian Băsescu, au stat cuminţi în banca lor până în momentul în care au încropit de o majoritate conjuncturală. Odată ce au văzut grămada mare, oamenii preşedintelui au declanşat ofensiva, păsându-le prea puţin de ce spune Constituţia, voinţa electoratului sau decizia juceătorilor de la Curtea Constituţională.
Pedeliştii nu au o problemă cu Mircea Geoană, eu au o obsesie, au o sarcină de serviciu. Vor să fie peste tot acasă, la toate butoanele, să facă din România moşia personală.
Prima încercare s-a sfârşit lamentabil. Dacă nu vor reuşi să îl schimbe pe Geoană în viitoarele 10 zile, atunci vor reuşi niciodată în acest mandat fără sprijinul cotarlelor din PSD. Legea, totuşi, nu-i o curvă pe care să o tăvăleşti prin aşternut şi apoi, după ce ţi-ai domolit hormonii să-i dai papucii pe uşa din dos.
Pedeliştii ştiu că sunt la un pas de a se face de căcat şi vor forţa nota. Singura lor posibilitatea de a-l schimba pe Mircea Geoană ar fi să cadă la pace cu limax-urile din PSD. În locul lui Geoană să fie numit un alt pesedist, care ulterior să se declare independent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu