Preotul traseist

Am citit pe blogul lui Iurie Sănduţa (http://iuriesandutza.wordpress.com/) postul cu titlul Preotul care m-a mărturisit. „Pune-ți mortul aici”
După ce am lecturat postarea lui Sănduţa mi-am amintit că şi la noi în Giurgiu şi împrejurimi au trăit, au sliujit, poate încă mai slujesc, astfel de preoţi ciudaţi.
Îmi amintesc de unul care pe vremea lui Ceauşescu era des întâlnit prin zona Vama Giurgiu unde schimba valută. În timpul când nu sluja preotul respectiv (nu vreau să-i dau numele şi nici parohia, pentru că faptele s-au prescris) făcea curse cu atomobilul Trabant pe traseul Giurgiu - Bucureşti şi retur. Astfel îşi rotunjea veniturile.
Într-o zi îmi frigea buza să găsesc o maşină să mă ducă la Bucureşti. Îl văd pe preot trăgând Trabantul la bordură şi-l întreb dacă merge la Bucureşti. Da, la Bucureşti îmi răspunde şi-mi dă şi tariful instantaneu.
Dincolo de preţul cerut de preotul respectiv care era cu mult peste ce se practica, m-a lăsat o câteva secunde fără replică reacţia lui. I-am atras atenţia că exagerează. Mi-a replicat că dacă-mi convine mă duce, dacă nu, să fiu sănătos, că el îşi găseşte clienţi.
Am luat totul ca pe o glumă şi i-am zis. Bine, părinte (nu a părut uimit să afle că l-am cunoscut şi cu sutană!), nu te vede Dumnezeu că faci astfel de lucruri? Nu ar fi mai bine să faci un gest creştinesc şi să ma duci la Bucureşti gratis, sau măcar nu-mi lua atâţia bani.
Răspunsul preotului trabantist a fost uimitor. "Dumnezeu nu se amestecă în problemele mele particulare", după care, de cum a găsit un client, s-a urcat în Trabant şi a plecat spre Bucureşti. M-am uitat lung după el şi i-am acordat binecuvântarea. În fond benzia şi timpul sunt pe bani.