În data de 11.04.2009 am publicat aticolul "Funia pe cont propriu", unde aduceam în discuţie situaţia unui subofiţer de poliţie din Giurgiu, eliberat din fucţie pentru că "excesul său de zel" a tulburat apele unor boşi din minister.
Iată un scurt pasaj, ca să ne reamintim subiectul.
"Un fost poliţist din Giurgiu şi a pus legea cåpåtâi seara înainte de culcare, visând cå este un fel de Corado Catani. Omul şi-a luat (foarte) în serios misiunea dupå 1996, când, şi-a zis el, a venit vremea så le tragå scara celor ce s-au cocoţat mai presus de lege. Pe unde era şef de post, se låsa cu dosare penale, cercetåri, reţineri şi areståri în rândul celor ce li se rupea în paişpe de lege.
Ajunsese så întocmeascå 200 de dosare penale pe an. I se spunea "mâncåtorul de primari". La el nu conta culoarea politicå. Intransigenţa lui a început så deranjeze. La sugestia unora şi altora, omul a fost plimbat din post în post, dar nu ca så instaureze ordine şi disciplinå, ci så nu mai tulbure afacerile primarilor.
Stress-ul şi efortul depus i-au adus în dar un infarct. Iatå, şi-au zis cei ce-i cântåreau cu balanţå farmaceuticå orice mişcare, a venit momentul så scåpåm de el în cel mai elegant mod. Şi l-au pensionat fără voia lui, eliberându-l apoi din funcţie, motivând gestul cu, ţineti-vă bine, “interesul serviciului”.
Simţindu-se lucrat, omul a luat lupta pe cont propriu şi a apelat la Justiţie ca så demonstreze, cu acte beton-armat, cå este rodul unor aranjamente de culise, cå eliberarea din funcţie "în interesul serviciului" este, în fond, o recunoaştere a faptului cå deranja prin atitudinea sa intransigentå."
Omul nostru a urcat toate treptele justiţei în România, fără succes. În aceste confiţii a apelat la Curtea Internaţională a Drepturilor Omului. Dosarul său a fost înregistrat în anul 2002.
M-am întâlnit zilele trecute cu acest om şi l-am întrebat ce se mai aude cu procesul său. Fostul poliţist mi-a zâmbit şi mi-a spus: "După 5 ani de aşteptare, am câştigat. Juraţii au fost din Europa, Australia şi Africa. În anul 2002 am avut câştig de cauză şi în România la ultima curte de apel. Ministerul de Interne trebuia să-mi achite 1,5 miliarde de lei. Ceea ce însemna circa 30 000 de euro la vremea respectiva. Ministerul nu a fost de acord. Am apelat la Curtea Internaţională a Drepturilor Omului şi după 5 ani (în anul 2007) am primit sentinţă favorabilă. Banii i-am încasat imediat, în anul 2007. Nu au vreut să-mi dea 30 000 de euro în 2002, mi-au dat 98 000 de euro în 2007.".
Orice alt comentariu din partea mea este de prisos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu