Simţind că a întins coarda prea mult, Traian Băsescu (de capul lui sau sfătuit de cineva înţelept) a declinat "oferta" academicienilor de a deveni membru de onoare pentru că şi-a pus semnătura de primar general al Capitalei pe o hârtie.
Laudabil gestul, dar nu pot trece cu vederea lentoarea cu care a reacţionat Băsescu. Cu alt prilej s-a dovedit mai iute, mai Speedy Gonzales. Amintiţi-a doar cu câtă rapiditate i-a tras arabului un cap în gură, după spusele sale, sau i-a şutit telefonul ţigăncii împuţite, sau cum l-a "împins" pe copilul de la Ploieşti. Acela este adevăratul Traian Băsescu. Cel de azi este un avatar 3D.
Lentoarea cu care a acţionat Băsescu se trage cumva de la lipsa tiroidei, sau pur şi simplu animalul din el, animalul politic, a simţit că nu este momentul propice să atace, amânând pentru altădată saltul decisiv?
Mai degrabă cred că Traian Băsescu nu s-a aşteptat la o aşa reacţie dură din partea societăţii civile. Şi mai cred că în mijlocul academicienilor s-a reactivat puternicul curent anti-Băsescu şi asta a cântărit enorm.
Este rândul lui Ion Iliescu să facă acelaşi gest, urmat de alţi domni-tovarăşi pripăşiţi conjunctural în Academie. Pe Ion Iliescu nu-l lasă trecutul, mai apropiat sau mai îndepărtat, să fie membru de onoare al Academiei Omenilor de Stiinţă. Prezenţa lui Ion Iliescu acolo unde a fost şi Corneliu Coposu, omul care-i băga sula în coaste, obligându-l să se conformeze regulilor democraţiei autentice, este o ruşine fără margini. "Brend"-ul Ion Iliescu este valabil doar în interiorul PSD. Nici un centimetru în afară.
12 martie 2010
11 martie 2010
În apărarea lui Traian Băsescu
N-am putut pricepe niciodată cum pot sta alături, fără să se jeneze, fără să se simtă stingheriţi, oameni de ştiinţă în faţa cărora să scoţi pălăria, să te faci preş, şi lepre, farisei, impostori. Odată cu primirea (şi) a lui Traian Băsescu în Academia Oamenilor de Ştiinţă, doar pentru că pe vremea când era Primar General al Capitalei a semnat o hârtie prin care Academia se mută într-un imobil, acest reper al intelighenţiei româneşti este la un pas să se transforme într-un fel de codrul în care se ascund lotri.
Să-l vezi pe (academicianul)Traian Băsescu alături de iluştri oameni de ştiinţă care ar face cinste oricărei instituţii similare din lume, este o glumă de prost gust, la care doar Băsescu şi familia lui poate râde.
Înţeleg că atribuirea titlului de membru de onoare s-a făcut prin vot. Cu atât mai grav. Dacă ar fi fost o decizie a Senatului, aş fi zis că sunt acolo nişte zaharisiiţi, aiuriţi de cifre şi calcule. Acceptarea lui prin vot deschis, arată că cel puţin jumătate plus unu dintre academicieni nu au coloană vertebrală, sunt limax-uri.
N-as fi avut ce comenta dacă Traian Băsescu şi-ar fi adus în vreun fel contribuţia la potenţarea ştiinţei româneşti, dacă ar fi avut măcar un doctorat, un referat, o lucrare ştiinţifică... Chiar el recunoştea că citeşte de 5 ani aceeaşi carte. Când eşti preşedintele unei ţări în care profesorii, cercetătorii, oamenii de ştiinţă fac grevă, este imoral să fii membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă.
Traian Băsescu poate cel mult să fie membru cu drepturi depline al Academiei de Făcut de Râs. Acolo cu singuranţă şi-ar găsi locul în Senat. Ar putea fi chiar preşedinte pe viaţă.
Când văd, totuşi, cine populează astăzi Academia, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă Ion Iliescu, nu pot să zic decât: aşa vă trebuie!
Să fim bine înţeleşi. Postarea de faţă se vrea a fi una în apărarea lui Traian Băsescu, pentru că el nu are nicio vină în toată această tărpşenie. Nu cred că a ajuns până acolo încât să tragă sfori, el sau interpuşi, să fie primit. Să fie primit! Au zis alţii, cum spuneam, mai slugarnici, mai fără coloană vertebrală. Mai mult, Băsescu ar putea specula momentul. I s-a ofertit chiar prilejul să intre în istorie printr-un gest imperial, că tot se numeşte Traian, să refuze cu detaşare. Domnilor, vă mulţumesc, dar sunt alţii mai vretnici de a îmbrăca roba academică. Băsescu este la un pas de Istorie. Îl va face?
Să-l vezi pe (academicianul)Traian Băsescu alături de iluştri oameni de ştiinţă care ar face cinste oricărei instituţii similare din lume, este o glumă de prost gust, la care doar Băsescu şi familia lui poate râde.
Înţeleg că atribuirea titlului de membru de onoare s-a făcut prin vot. Cu atât mai grav. Dacă ar fi fost o decizie a Senatului, aş fi zis că sunt acolo nişte zaharisiiţi, aiuriţi de cifre şi calcule. Acceptarea lui prin vot deschis, arată că cel puţin jumătate plus unu dintre academicieni nu au coloană vertebrală, sunt limax-uri.
N-as fi avut ce comenta dacă Traian Băsescu şi-ar fi adus în vreun fel contribuţia la potenţarea ştiinţei româneşti, dacă ar fi avut măcar un doctorat, un referat, o lucrare ştiinţifică... Chiar el recunoştea că citeşte de 5 ani aceeaşi carte. Când eşti preşedintele unei ţări în care profesorii, cercetătorii, oamenii de ştiinţă fac grevă, este imoral să fii membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă.
Traian Băsescu poate cel mult să fie membru cu drepturi depline al Academiei de Făcut de Râs. Acolo cu singuranţă şi-ar găsi locul în Senat. Ar putea fi chiar preşedinte pe viaţă.
Când văd, totuşi, cine populează astăzi Academia, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă Ion Iliescu, nu pot să zic decât: aşa vă trebuie!
Să fim bine înţeleşi. Postarea de faţă se vrea a fi una în apărarea lui Traian Băsescu, pentru că el nu are nicio vină în toată această tărpşenie. Nu cred că a ajuns până acolo încât să tragă sfori, el sau interpuşi, să fie primit. Să fie primit! Au zis alţii, cum spuneam, mai slugarnici, mai fără coloană vertebrală. Mai mult, Băsescu ar putea specula momentul. I s-a ofertit chiar prilejul să intre în istorie printr-un gest imperial, că tot se numeşte Traian, să refuze cu detaşare. Domnilor, vă mulţumesc, dar sunt alţii mai vretnici de a îmbrăca roba academică. Băsescu este la un pas de Istorie. Îl va face?
10 martie 2010
Cu PD-Laţul la gât
Pedeliştii, udemeriştii şi anexele lor independenţii şi-au băgat gâtul în laţ când au pornit intifada împotriva lui Mircea Geoană. Împinşi cu cârja de la spate de Traian Băsescu, senatorii s-au aruncat ca nişte lupi hămesiţi la postul de preşedinte al Senatului.
Pedeliştii şi udemeriştii, cu toţii urmaşii lui Traian... Traian Băsescu, au stat cuminţi în banca lor până în momentul în care au încropit de o majoritate conjuncturală. Odată ce au văzut grămada mare, oamenii preşedintelui au declanşat ofensiva, păsându-le prea puţin de ce spune Constituţia, voinţa electoratului sau decizia juceătorilor de la Curtea Constituţională.
Pedeliştii nu au o problemă cu Mircea Geoană, eu au o obsesie, au o sarcină de serviciu. Vor să fie peste tot acasă, la toate butoanele, să facă din România moşia personală.
Prima încercare s-a sfârşit lamentabil. Dacă nu vor reuşi să îl schimbe pe Geoană în viitoarele 10 zile, atunci vor reuşi niciodată în acest mandat fără sprijinul cotarlelor din PSD. Legea, totuşi, nu-i o curvă pe care să o tăvăleşti prin aşternut şi apoi, după ce ţi-ai domolit hormonii să-i dai papucii pe uşa din dos.
Pedeliştii ştiu că sunt la un pas de a se face de căcat şi vor forţa nota. Singura lor posibilitatea de a-l schimba pe Mircea Geoană ar fi să cadă la pace cu limax-urile din PSD. În locul lui Geoană să fie numit un alt pesedist, care ulterior să se declare independent.
Pedeliştii şi udemeriştii, cu toţii urmaşii lui Traian... Traian Băsescu, au stat cuminţi în banca lor până în momentul în care au încropit de o majoritate conjuncturală. Odată ce au văzut grămada mare, oamenii preşedintelui au declanşat ofensiva, păsându-le prea puţin de ce spune Constituţia, voinţa electoratului sau decizia juceătorilor de la Curtea Constituţională.
Pedeliştii nu au o problemă cu Mircea Geoană, eu au o obsesie, au o sarcină de serviciu. Vor să fie peste tot acasă, la toate butoanele, să facă din România moşia personală.
Prima încercare s-a sfârşit lamentabil. Dacă nu vor reuşi să îl schimbe pe Geoană în viitoarele 10 zile, atunci vor reuşi niciodată în acest mandat fără sprijinul cotarlelor din PSD. Legea, totuşi, nu-i o curvă pe care să o tăvăleşti prin aşternut şi apoi, după ce ţi-ai domolit hormonii să-i dai papucii pe uşa din dos.
Pedeliştii ştiu că sunt la un pas de a se face de căcat şi vor forţa nota. Singura lor posibilitatea de a-l schimba pe Mircea Geoană ar fi să cadă la pace cu limax-urile din PSD. În locul lui Geoană să fie numit un alt pesedist, care ulterior să se declare independent.
9 martie 2010
99% manele restul şpriţ de vară
Preşedintele Traian Băsescu a fost internat pentru câteva ore într-o rezervă la Spitalul Militar "Dr. Carol Davila", unde şi-a făcut câteva analize la 3 ani după operaţia la glanda tiroidă. Medicii susţin că preşedintele este sănătos tun. După analize, însoţit de soţia sa Maria, s-a deplasat la cel mai nou restaurant al giurgiuveanului Gino Iorgulescu, undeva în Piaţa 1 Mai. Un restaurant foarte "transparent". Preşedintelui i s-a rezervat o masă la fereastră. Să-l vadă poporul că este sănătos. La ieşire o jurnalistă l-a abordat, preocupată de starea de sănătate a Preşedintelui. Train Băsescu nu a scăpat ocazia de a plăti o poliţiă mogulilor prin intermediul reporteriţei, dând dovadă, nin nou că este lipsit de tact în prezenţa femeilor.
7 martie 2010
Primul pas pe ecuatorul blogosferei
Cei câţiva giurgiuveni care avem o oarece notorietate pe blogosferă ne-am întâlnit la Teatrul Valah să stabilim ce avem de făcut. Cu alte cuvinte cum să punem de un super blog unde treburile cetăţii să fie date peste cap cu furcile caudine. (...)
SICTIRELI m-a scutit de un efort. Nu am mai nimic de adăugat la ce a postat pe blogul http://sictireli.wordpress.com/2010/03/07/primul-pas-pe-ecuatorul-blogosferei/
SICTIRELI m-a scutit de un efort. Nu am mai nimic de adăugat la ce a postat pe blogul http://sictireli.wordpress.com/2010/03/07/primul-pas-pe-ecuatorul-blogosferei/
5 martie 2010
Zovonerii pedelişti
Trompeţii şi năpârcile PDL au lansat pe piaţă un nou zvom puturos, cu intenţia de a torpila Congresul PNL. Zvonerii au strecurat în media naţională informaţia otrîvită conform căreia senatorul de Giurgiu, liberalul Vasile Mustăţea, secretarul comisiei economice din Senat, ar fi trecut la PDL.
Senatorul şi-a rupt din timpul liber şi s-a întâlnit azi cu presa locală pentru a dezminţi categoric această informaţie. "Este o divresiune. Nu am avut niciodată de gând să plec din PNL, nu am avut niciodată vreo discuţie pe acest subiect cu vreo persoană din PDL. Partidul Naţional Liberal mi-a acordat încredere. La rândul meu voi arăta că sunt un membru fidel", a mărturisit senatorul Vasile Mustăţea.
Aşadar masinăria de răspândit zvonuri, marca PDL, a mai dat un rateu. Un fâs puturos care a stricat atmosfera. Încă un pârţ ca ăsta şi o să ne ţinem de nas când trecem pe lângă sediul central al PDL şi sediile filialelor celui mai pucios partid.
Senatorul şi-a rupt din timpul liber şi s-a întâlnit azi cu presa locală pentru a dezminţi categoric această informaţie. "Este o divresiune. Nu am avut niciodată de gând să plec din PNL, nu am avut niciodată vreo discuţie pe acest subiect cu vreo persoană din PDL. Partidul Naţional Liberal mi-a acordat încredere. La rândul meu voi arăta că sunt un membru fidel", a mărturisit senatorul Vasile Mustăţea.
Aşadar masinăria de răspândit zvonuri, marca PDL, a mai dat un rateu. Un fâs puturos care a stricat atmosfera. Încă un pârţ ca ăsta şi o să ne ţinem de nas când trecem pe lângă sediul central al PDL şi sediile filialelor celui mai pucios partid.
3 martie 2010
Academicienii pleacă, dar nu se predau
Se vorbeşte intens că redacţia de la "Academia Caţavencu" a fost lovită de morbul PSD. Mai altfel spus, redacţia se topeşte.
Ultimele informaţii vehiculate pe bloguri arată că academicienii cu cele mai vechi state părăsesc sediul Academiei cu intenţia de a pune de o nouă publicaţie. Motivul acetei transhumanţe media de la o academie la alta este nemulţumirea redactorilor legată de politica editorială.
Vestea nu-mi face bine la ficaţi. Lecturez cu interes publicaţia de la primele numere, încă de pe vremea când se numea simplu "Caţavencu". Sunt aproape 18 ani. Nu sunt foarte îngrijorat. Mişcări importante au mai fost. De fiecare dată "Academia Caţavencu" a rezistat. Dacă de data asta nu va rezista, speranţa rămâne tot în academicieni.
Citesc pe bloguri tot felul de reacţii. Unii consideră ca s-a terminat o eră. Era scurgerilor de informaţii de la servicii către o revistă de genul "Academia Caţavencu". Cică serviciile s-au reorientat. S-au "rebrenduit", ca să folosim o expresie dragă lui Ion Iliescu. Nu cred că lucrurile vor rămâne aşa. Serviciile au nevoie de o portavoce. Academicienii au ştiut cum să forjeze informaţia, cum să o distileze. Alţii susţin că revista s-ar fi transformat, sub mâna lui Vântu, într-o presă de stors informaţii, o presă de şantaj.
Timpul le rezolva, râsul le absolvă. Mizez pe academcienii care pleacă, dar nu se predau. Aştept noua publicaţie cu interes, incredere şi speranţă.
Ultimele informaţii vehiculate pe bloguri arată că academicienii cu cele mai vechi state părăsesc sediul Academiei cu intenţia de a pune de o nouă publicaţie. Motivul acetei transhumanţe media de la o academie la alta este nemulţumirea redactorilor legată de politica editorială.
Vestea nu-mi face bine la ficaţi. Lecturez cu interes publicaţia de la primele numere, încă de pe vremea când se numea simplu "Caţavencu". Sunt aproape 18 ani. Nu sunt foarte îngrijorat. Mişcări importante au mai fost. De fiecare dată "Academia Caţavencu" a rezistat. Dacă de data asta nu va rezista, speranţa rămâne tot în academicieni.
Citesc pe bloguri tot felul de reacţii. Unii consideră ca s-a terminat o eră. Era scurgerilor de informaţii de la servicii către o revistă de genul "Academia Caţavencu". Cică serviciile s-au reorientat. S-au "rebrenduit", ca să folosim o expresie dragă lui Ion Iliescu. Nu cred că lucrurile vor rămâne aşa. Serviciile au nevoie de o portavoce. Academicienii au ştiut cum să forjeze informaţia, cum să o distileze. Alţii susţin că revista s-ar fi transformat, sub mâna lui Vântu, într-o presă de stors informaţii, o presă de şantaj.
Timpul le rezolva, râsul le absolvă. Mizez pe academcienii care pleacă, dar nu se predau. Aştept noua publicaţie cu interes, incredere şi speranţă.
28 februarie 2010
PUTEREA BLOGOSFEREI ESTE CU NOI
Prietenul meu Cosmin Creţu are o idee (nu este nouă, nu este originală, dar este o idee de luat în seamă). Cosmin propune ca toţi giurgiuvenii care sunt activi pe blog, care au un cuvânt de spus, care au un strop de notorietate sau vizibilitate să se unească într-un efort comun.
Tipic româneşte, prietenul meu aruncă piatra în lac şi fraierul de Traian trebuie să intre în apă să o scoată. Cu alte cuvinte, amicul mi-a pasat mie cea mai grea sarcină: să-i adun pe toţi giurgiuvenii la un loc, să o punem de o revoluţie, de o răscoală sau măcar de o înjurătură.
Cosmin Creţu propune să lansăm iniţiative ocolind pe cât posibil zona politică. De ce? Să nu se interpreteze, spune el. Hai că am început cu dreptul în stângul. De ce să nu se interpreteze, monşer? Ba, să se interpreteze, nenicule, să se interpreteze. O data, de două ori, de trei ori... să se interpreteze de câte ori este nevoie până or pricepe şi năpârcile că lumina zilei nu-i pentru ele. Eu propun să luam atitudine astfel încât să li se facă pielea de găină, să le tremure chiloţii în vine, să aibă coşmaruri, să umble cu capul spart, să le clănţăne dinţii în gură de frică. Să se cufurească pe ei de teamă astfel încât nici pampersii să nu le fie de folos. Puterea blogosferei este cu noi!
Nu propun acum nicio acţiune. Trasez doar un drum pe care să mărşăluim. Dacă vom schimba cuvinte seci între noi, de genul: dă-ţi, băi fleaşcă, şi tu cu părerea despre cutare sau cutărică subiect, cer să fiu lăsat la vatră. Dacă luam atitudine astfel încât să conteze, sunt gata de luptă. Idei sunt cu sutele. Mizez şi pe sprijinul colegilor care au un blog în administrare şi, nu în ultimul rând, pe sprijinul cititorilor de blog. Fie că sunt sau nu giurgiuveni. Orice idee este binevenită.
În concluzie. Purcedem la luptă, folosindu-ne de puterea blogosferei, sau mai punem de un blog? Asta-i întrebarea. Aştept răspuns ca să ştiu dacă mă bag.
Tipic româneşte, prietenul meu aruncă piatra în lac şi fraierul de Traian trebuie să intre în apă să o scoată. Cu alte cuvinte, amicul mi-a pasat mie cea mai grea sarcină: să-i adun pe toţi giurgiuvenii la un loc, să o punem de o revoluţie, de o răscoală sau măcar de o înjurătură.
Cosmin Creţu propune să lansăm iniţiative ocolind pe cât posibil zona politică. De ce? Să nu se interpreteze, spune el. Hai că am început cu dreptul în stângul. De ce să nu se interpreteze, monşer? Ba, să se interpreteze, nenicule, să se interpreteze. O data, de două ori, de trei ori... să se interpreteze de câte ori este nevoie până or pricepe şi năpârcile că lumina zilei nu-i pentru ele. Eu propun să luam atitudine astfel încât să li se facă pielea de găină, să le tremure chiloţii în vine, să aibă coşmaruri, să umble cu capul spart, să le clănţăne dinţii în gură de frică. Să se cufurească pe ei de teamă astfel încât nici pampersii să nu le fie de folos. Puterea blogosferei este cu noi!
Nu propun acum nicio acţiune. Trasez doar un drum pe care să mărşăluim. Dacă vom schimba cuvinte seci între noi, de genul: dă-ţi, băi fleaşcă, şi tu cu părerea despre cutare sau cutărică subiect, cer să fiu lăsat la vatră. Dacă luam atitudine astfel încât să conteze, sunt gata de luptă. Idei sunt cu sutele. Mizez şi pe sprijinul colegilor care au un blog în administrare şi, nu în ultimul rând, pe sprijinul cititorilor de blog. Fie că sunt sau nu giurgiuveni. Orice idee este binevenită.
În concluzie. Purcedem la luptă, folosindu-ne de puterea blogosferei, sau mai punem de un blog? Asta-i întrebarea. Aştept răspuns ca să ştiu dacă mă bag.
27 februarie 2010
Uniunea dezbinării la Giurgiu
Prin anul 1996 s-au pus bazele filialei Giurgiu a Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Ne-am strâns câţiva lucrători de prin presa locală, am susţinut un fel de examen şi iată-ne înscrişi într-o unuiune şi cu o legitimaţie (care nu ne-a folosit la nimic). Minunea asta a durat vreo 3 ani, după care s-a ales praful. A rămas de filială doar numele. Prin anul 2002 s-a găsit un băiat din presa locală să reactiveze filiala. Avea el un interes, că doar nu sunteţi aşa de naivi să credeţi că ar fi vreun samaritean.
Iar s-au strâns băieţii şi fetele la taifas şi la reconstituire. De data aceasta, pe lângă cei câţiva mai vechi de prin presă au apărut şi colegi noi. Dacă în anul 1996 vorbeam de 3 jurnale, în 2002 Giurgiu avea pe piaţa media vreo 6 jurnale şi două televiziuni. La reconstituire s-au adumnat, aşadar, vreo 15-16 lucrători în presă. (Sesizaţi probabil faptul că evit să le spun junalişti. Într-o zi poate am să vă spun şi de ce.). Dacă la constituire am fost printre lucrătorii din presă, de data asta, nu am mai fost. Invitat. Alături de mine au fost trecuţi cu vederea alţi vreo 10 colegi. Ehei, poveste veche. Nu intru acum în detalii.
S-au ales care cu funcţii, care fără, care cu orgolii nesatisfăcute, care cu botul umflat. Noua formulă a funcţionat vreo 3 ani, după care a fost lăsată ca şi prima în paragină.
Zilele trecute iar ne-am readunat (lucrătorii din presă) ca să refacem ce nu suntem în stare să avem. Adică o filială a UZP la Giurgiu.
Totul a decurs binişor. Ca la o berică. Ne-am salutat, ne-am gratulat. Am vorbit discuţii. Am stabilit că ar fi cazul să intrăm şi noi în rândul lumii, să avem o filială a UZP care să ne apere interesele. (Care interese?). Am stabilit să ne mai întâlnim într-o zi (când?) să depunem adeziuni, să împărţin funcţii (să vezi ce halimai va fi!).
Când să zicem: aşa să ne ajute Dumnezeu, a intrat dracu între noi. Cum că de ce vrea şi ăla să fie membru, ce caută celălalt între noi... ăla este subordonat politic, celălalt a fost comunist...Şi uite aşa, am mai pus de o reconstrucţie a uniunii dezbinării la Giurgiu.
Iar s-au strâns băieţii şi fetele la taifas şi la reconstituire. De data aceasta, pe lângă cei câţiva mai vechi de prin presă au apărut şi colegi noi. Dacă în anul 1996 vorbeam de 3 jurnale, în 2002 Giurgiu avea pe piaţa media vreo 6 jurnale şi două televiziuni. La reconstituire s-au adumnat, aşadar, vreo 15-16 lucrători în presă. (Sesizaţi probabil faptul că evit să le spun junalişti. Într-o zi poate am să vă spun şi de ce.). Dacă la constituire am fost printre lucrătorii din presă, de data asta, nu am mai fost. Invitat. Alături de mine au fost trecuţi cu vederea alţi vreo 10 colegi. Ehei, poveste veche. Nu intru acum în detalii.
S-au ales care cu funcţii, care fără, care cu orgolii nesatisfăcute, care cu botul umflat. Noua formulă a funcţionat vreo 3 ani, după care a fost lăsată ca şi prima în paragină.
Zilele trecute iar ne-am readunat (lucrătorii din presă) ca să refacem ce nu suntem în stare să avem. Adică o filială a UZP la Giurgiu.
Totul a decurs binişor. Ca la o berică. Ne-am salutat, ne-am gratulat. Am vorbit discuţii. Am stabilit că ar fi cazul să intrăm şi noi în rândul lumii, să avem o filială a UZP care să ne apere interesele. (Care interese?). Am stabilit să ne mai întâlnim într-o zi (când?) să depunem adeziuni, să împărţin funcţii (să vezi ce halimai va fi!).
Când să zicem: aşa să ne ajute Dumnezeu, a intrat dracu între noi. Cum că de ce vrea şi ăla să fie membru, ce caută celălalt între noi... ăla este subordonat politic, celălalt a fost comunist...Şi uite aşa, am mai pus de o reconstrucţie a uniunii dezbinării la Giurgiu.
25 februarie 2010
Ziua în care vin peştii
Comuna Clejani, judeţul Giurgiu. Februarie, ziua 25, anul 2010. Peştii sunt luaţi de viitură şi aruncaţi peste drumul judeţean.
23 februarie 2010
22 februarie 2010
21 februarie 2010
PSD se curăţă în mod natural
Victor Ponta, fără să mişte un deget, doar prin simpla sa prezenţă în fruntea PSD, a declanşat reforma în partid. Poate exagerez spunând "reform", mai nimerit ar fi să spun a demarat mai devreme cu o lună curăţenia de primăvată.
Prin plecarea unor personaje precum Michi Şpagă (Şerban Mihăilescu) sau Baronul de Baltă (Culiţă Tărâţă), altă petardă social-democrată, PSD-ul se curăţă, aşa cum se curăţă grajdul vitelor, cu scârbă. De multe ori curăţenia se face cu scârbă, dar este absolut necesară.
Unde se duc dezertorii din PSD? La un alt dezertor. La Gabriel Oprea, făcătura "independentă" a lui Traian Băsescu, unde, spun ei, vor să construiască un adevărat partid de centru-stânga, alături de... de cine?, de alte petarde comunistoide percum Octav Cosmâncă. Acestora li se vor adăuga foarte curând susţinătorii din campanie a lui Sorin Oprescu. Acolo îi vom găsi pe toţi reşapaţii de prin PSD, PNL sau PRM.
Dacă aş fi în locul lui Victor Ponta aş lăsa uşa deschisă. Mai mult, le-aş da şi un sut în dos acestor lesturi, acestor profitori, acestor ploşniţe.
Prin plecarea unor personaje precum Michi Şpagă (Şerban Mihăilescu) sau Baronul de Baltă (Culiţă Tărâţă), altă petardă social-democrată, PSD-ul se curăţă, aşa cum se curăţă grajdul vitelor, cu scârbă. De multe ori curăţenia se face cu scârbă, dar este absolut necesară.
Unde se duc dezertorii din PSD? La un alt dezertor. La Gabriel Oprea, făcătura "independentă" a lui Traian Băsescu, unde, spun ei, vor să construiască un adevărat partid de centru-stânga, alături de... de cine?, de alte petarde comunistoide percum Octav Cosmâncă. Acestora li se vor adăuga foarte curând susţinătorii din campanie a lui Sorin Oprescu. Acolo îi vom găsi pe toţi reşapaţii de prin PSD, PNL sau PRM.
Dacă aş fi în locul lui Victor Ponta aş lăsa uşa deschisă. Mai mult, le-aş da şi un sut în dos acestor lesturi, acestor profitori, acestor ploşniţe.
Om nou la oameni vechi în PSD
PSD are un nou preşedinte. A fost nevoie de o alinaţă puternică pentru a-l schimba de la conducere pe Mircea Geoană. Victor Ponta a câştiga în cele din urmă cu un scor strâns.
Mircea Geoană pare să fi intrat întrun fel de buclă a timpului. După ce a pierdut la mustaţă în faţa lui Băsescu, pierde la fel şi preşedinţia partidului în faţa amult-ajutatului Victor Ponta. Care ar fi fost rezultatul alegerilor dacă Victor Ponta nu ar fi fost împins de la spate de trei locomotive atomice? Care ar fi fost rezultatul alegerilor dacă Mircea Geoană ar fi înţeles încă de acum un an că "garanţia" Vanghelie îi este nocivă? Răspunsul la aceste întrebări au mai puţină, sau deloc, importanţă acum, după bătălie. Mult mai importante sunt răspunsurile la întrebările ce stau pe masa noului preşedinte.
Victor Ponta a anunţat încă din momentul în care a decis să intre în cursă că este decis să facă reformă într-un partid ce tindea să se osifice sau să se transforme într-un SRL. Am fost la un pas să-l cred, dar auzindu-l cu câtă umilinţă mulţumea "mentorilor" săi, dinozaurilor Miron Mitrea, Adrian Năstase şi cu voia dumneavoastră ultimul pe listă Ion Iliescu, m-a cuprins îndoiala. Cum faci reformă când trebuie să începi curăţenia tocmai cu cei ce te-au propulsat în funcţia de preşedinte PSD? Va putea Omul nou să ia distanţă faţă de Capo di tutti capi, când i-a pupat, umil, ghiulul şi a primit binecuvântarea? Cum sună viitorul PSD-ului în aceste condiţii?
Trecerea de la Marean Vanghelie, Marian Oproşan şi Viorel Hrebenciuc la Ion Iliescu, Miron Mitrea, Adrian Năstase şi Radu Mazăre (cu excepţia lui Ion Iliescu toţi ceilalţi au trecut macar o dată pe la DNA) este o garanţie că PSD-ului se poate transformă într-un partid social-democrat modern, credibil?
Victor Ponta are la dispoziţie doar câteva luni să aducă un suflu nou în partid, să armonizeze toate forţele divergente din interior, să demonstreze că electorii nu au greşit când i-au acordat încredere. Orice întârziere îl ajută pe Traian Băsescu să-şi pună în practică visul său mai vechi, distrugerea PSDS-ului.
Mircea Geoană pare să fi intrat întrun fel de buclă a timpului. După ce a pierdut la mustaţă în faţa lui Băsescu, pierde la fel şi preşedinţia partidului în faţa amult-ajutatului Victor Ponta. Care ar fi fost rezultatul alegerilor dacă Victor Ponta nu ar fi fost împins de la spate de trei locomotive atomice? Care ar fi fost rezultatul alegerilor dacă Mircea Geoană ar fi înţeles încă de acum un an că "garanţia" Vanghelie îi este nocivă? Răspunsul la aceste întrebări au mai puţină, sau deloc, importanţă acum, după bătălie. Mult mai importante sunt răspunsurile la întrebările ce stau pe masa noului preşedinte.
Victor Ponta a anunţat încă din momentul în care a decis să intre în cursă că este decis să facă reformă într-un partid ce tindea să se osifice sau să se transforme într-un SRL. Am fost la un pas să-l cred, dar auzindu-l cu câtă umilinţă mulţumea "mentorilor" săi, dinozaurilor Miron Mitrea, Adrian Năstase şi cu voia dumneavoastră ultimul pe listă Ion Iliescu, m-a cuprins îndoiala. Cum faci reformă când trebuie să începi curăţenia tocmai cu cei ce te-au propulsat în funcţia de preşedinte PSD? Va putea Omul nou să ia distanţă faţă de Capo di tutti capi, când i-a pupat, umil, ghiulul şi a primit binecuvântarea? Cum sună viitorul PSD-ului în aceste condiţii?
Trecerea de la Marean Vanghelie, Marian Oproşan şi Viorel Hrebenciuc la Ion Iliescu, Miron Mitrea, Adrian Năstase şi Radu Mazăre (cu excepţia lui Ion Iliescu toţi ceilalţi au trecut macar o dată pe la DNA) este o garanţie că PSD-ului se poate transformă într-un partid social-democrat modern, credibil?
Victor Ponta are la dispoziţie doar câteva luni să aducă un suflu nou în partid, să armonizeze toate forţele divergente din interior, să demonstreze că electorii nu au greşit când i-au acordat încredere. Orice întârziere îl ajută pe Traian Băsescu să-şi pună în practică visul său mai vechi, distrugerea PSDS-ului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)